Cu o existenţă perpetuă
se tot duce-nvârtindu-se
în jurul soarelui când mai aproape
de-şi încarcă bateriile cu energie
mărindu-şi pulsul tensiunea…
când mai departe şi-i ,,liniştit’’
ca-ntr-o amorţire de hibernare

la polul nord dacă vei zăbovi o clipă
vei ,,auzi’’ cum pământul cântă
un cântec de viaţă lungă !
acolo se află capul lui să ştii
şi-i acoperit cu-n fel de aură ca de sfânt
şi de-un fel de fes alb
ca să nu le fie frig cuvintelor !
când din exprimarea lui îşi iau zborul

peste solfegii şi-n arpegii de trăire 
ies silabe-ngrămădite şi azvârlite la-ntâmplare
de limba-i arcuită ca şi o ploaie
cu puncte şi cu virgule ce sunt
din ce în ce ce mai mult aruncate
într-o ,,zicere’’ de zile mari !
prin eter înconjurând rotundul-ovoid 
trecând mai întâi pe la ecuator
nd toate mai stau o clipă-n extaz…
uimite de-a lui siluetă perfectă

şi-apoi…de jur-mprejuru-i
toate se-ndreaptă simetric şi dese
cum punctele definesc o dreaptă !
(cum şi-ntr-o poezie clasică
rimele măsura ritmul şi toate cele
sunt perfect mulate peste-o idee !)
către polul sud  i se duc cuvintele
înghiţite de-o gură lacomă !
căci pământul viu fiind ceva zice
dar tu nu poţi să auzi…
decât ascultându-l ca un ,,doctor’’
făcându-i şi o electrocardiogramă
ori encefalogramă…
dacă e cazul !

………………………………………………………………………

pământul doar mimează o trăire sublimă
la infinit amestecându-şi liniile punctele
silabele şi virgulele trecute cu viteza luminii
prin centrul conştienţei sale
însă şi el are multe probleme
chiar momente de cunvulsii !
ce trebuiesc lămurite
odată şi-odată...
(-n pana mea !-i
tot adevarul !)


This entry was posted on 9/01/2014 05:13:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: