Citind mai-ieri un poem…
am
aflat că există fiinţe
ce cheamă de peste ceruri
luceferi îndrăgostiţi !
(să le vină la fereastra visărilor
fie doar şi pentru-o clipă )
am
citit asta în hrisoavele vremii
cum într-o stare de iubire sublimă
cea mai frumoasă fiinţă de pe pământ
cerşeşte o clipă de trăire specială
şi vrea un poem de dragoste sublimă
care să-i fie la inimă balsam
de fericită trăire
………………………………………………………………….
trec
acum toate simţămintele mele
pline de magie şi de iubire de neimaginat
dincolo de tot ce-nseamnă o trăire banală
(când
tot aştept să-mi vină
din
negura uitării a mea iubire !)
căci nici suspinul meu de dragoste
nu mai poate fi oprit
şi-i
păcat ! că nici nu-i perceput în lumea mea
ca o tresărire de inimă durută
şi-atunci… ca şi o lunecare plină de dulci fiori
ca şi o apă lin trecătoare peste toate
cele !
printre stâncile ascuţite de pe malurile vieţii
unde valuri de trăiri se sparg în spume de dulci simţiri
gândul meu însingurat nu mai poate să aştepte
şi se-ndreaptă coborând pe-o rază
ca şi-un luceafăr îndrăgostit
către
fereastra unei mignone-
o
zee preafrumoasă !
răsărită din splendori de vis
şi care vrea-n tot timpul un poem de dragoste
să-i luminez chipul şi surâsul cu-a mea iubire !
0 comentarii: