Mai că mă uimeşti
când uşor gândurile-mi citeşti !
şi fără să te mai chem deseori
singură-mi vii din depărtări
în vis lunecându-mi pe-o rază
tu frumoasă baiaderă
mă-mpresori de
multe ori
parcă în ciuda visului meu făcută
şi mi te-arăţi aievea tu-bibelou de porţelan
pe palme lin mi te-aşez
şi cu mare grijă te mângâi
îţi şterg praful de stele de pe surâs
şi buzele fine ţi le sărut
-ntinsă mare pe-al iubirii divan
nici că-mi mai ridic privirea de pe tine !
din ochi te dezbrac de voaluri albe de mătasă
şi-apoi... mereu te rog să mă uimeşti
păgâno ! cum numai tu ştii să o faci
cu-n dans din buric !
şi-n noapte de-mi mai rămâi un pic
te-aşez uşor pe-o etajeră…
să nu te spargi
să nu te sfarmi (risipesti...)
dintr-o privire lacomă de iubire
te-admir te-nconjur de deochi nu te scap
şi tot mă-nvăpăiez…de-mi dau ochii peste
cap !
şi te rog să mă iei în a ta lume
-ntr-un final…
adulmec cu nesaţ
parfumul tău suav ce-n odaie tu mi-l laşi
în urma visării
cu iubire-mbrăţişez toate câte-mi eşti !
până ce-mi pleci…lin tot mereu
lunecându-mi pe-o rază
când iar şi iar îmi vii…
frumoasa-mi
baiaderă !
0 comentarii: