Ce mare e marea
când o priveşti cu uimire
dimineaţa-nspre răsărit de soare
încât nici el de abia ivit
nu pare prea mare !
când pe linia orizontului apare
e cât o minge ! de te-ai tot juca
împingându-l cu palmele în jos
cufundându-l în apă iară şi iară
şi-n sus l-ai azvârli
şi-n cădere ce frumos îl prinzi
-ntre picioare şi pe la spate săltând cu el
într-un du-te vino pătimaş…
şi cu câtă-ndemânare faci mai-apoi acrobaţii
când
pe braţul stâng
când
pe braţul drept
tot învârtindu-l
apoi într-o piruetă de zile mari
îl ţii pe palme deasupra capului
şi-nvârtindu-te pe vârful piciorului stâng
cum o balerină-ntr-un dans liber ales !
faci cu măiestrie un şpagat fantastic
întinzând piciorul drept până la cer
peste coame de valuri înspumate
şi-nvăpăiate de razele soarelui
vin de peste tot peste marea toată
şi pescăruşii-ntr-un rotocol
de contemplare
şi cad flămânzi să ciugulească din spume
peştişorii roş-aurii
delfinii sar perechi-perechi ţinându-se de
aripioare
-ntr-un dans ca de-mperechere
şi se-nvârt năuciţi prin aer
de-atâta splendoare
chiar şi luna rămâne cu gura căscată
şi despletită uită să se mai apună…
vrăjită de-atât de multă iubire
cum soarele mângâie marea
şi de-a ta imensă dragoste
pentr-un răsărit...
0 comentarii: