Ascult simfonii
ca să-mi pot ţine ochii-nchişi
visând la Nemurirea sufletului
sau la a fi…o clipă de trăire-n veşnicie !
mă văd cum aşez
punct după punct
făcându-mi o cale de urmat
silabă lângă silabă formând un necuvânt
ca să-mi urc gându-n zbor
pe aripi de vânt
către tot ce-aş vrea fiu
uşor îmi iau avânt
şi mă-nalţ cu emoţia trăirii
-nspre cerul de de-asupra-mi
văd cum se conturează perfect o trecere de vis
se face mare mai-apoi
şi gândul meu nerăbdător învârte cheia…
atunci o poartă către-o altă lume
mi se deschide
mi se-nfăţişează privirii minuni nemaivăzute
unde geometriile sunt altfel îmbinate
căci liniile se-nşurubează-n volute ample
iar spaţiul se distorsionează încet-ncet
pe măsură ce fac paşi dincolo
plecând de la un punct
ca şi o steluţă-n vârful visării !
şi mă tot duc învârtindu-mă
până ce nu mai suport rotirea
căci toate mi se risipesc
cum stelele pe cer…
până ce la infinit
aproape ca ajung !
aproape ca ajung !
-ntr-un târziu
încet-ncet îmi deschid ochii
şi-ncerc să mă tot adun
puţin câte puţin
până ce-n vârful visării
zăresc
o steluţă…
apoi
îmi revin
şi prind mai mult curaj !
0 comentarii: