Ca un poem de dragoste să fie
ca şi o suavă simfonie
plină de magie
şi de cuvinte spuse din suflet

un poem care să curgă lin
ca şi o apă usor trecătoare
să-mi răcorească focul de inimă

cu ochii-nchişi să-i pot şopti silabele
visând la Nemurire
pe placul inimii mele să fie scrierea
ca să mă satur şi eu odată de iubire

să-mi ridic braţele-nspre cer
a mulţumire !
şi să strig de fericire
Doamne ce frumoasă-i viaţa !
…………………………………………………………………..
aveţi ! un astfel de poem
cerşea odată o preafrumoasă fată
şi de-ndată i-am trimis şi eu
printr-un columb călător
cuvinte dulci şi zâmbete

şi-acum ea-mi tot plouă la fereastră
cu picuri vii de iubire 
potolindu-mi setea…


This entry was posted on 9/19/2014 11:16:00 a.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: