Ca un poem de dragoste să fie
ca şi o suavă simfonie
plină de magie
şi de cuvinte spuse din suflet
un
poem care să curgă lin
ca şi
o apă usor trecătoare
să-mi răcorească focul de inimă
cu
ochii-nchişi să-i pot şopti silabele
visând la Nemurire
pe placul inimii mele să fie scrierea
ca să mă satur şi eu odată de iubire
să-mi ridic braţele-nspre cer
a mulţumire !
şi să strig de fericire
Doamne ce frumoasă-i viaţa !
…………………………………………………………………..
aveţi ! un astfel de poem
cerşea odată o preafrumoasă fată
şi de-ndată i-am trimis şi eu
printr-un columb călător
cuvinte dulci şi zâmbete
şi-acum ea-mi tot plouă la fereastră
cu picuri vii de iubire
potolindu-mi setea…
potolindu-mi setea…
0 comentarii: