Soare falnic mai trec
-ntr-o clipă doar din când în când
într-un ocol de cercetare să văd
ce şi cum se mai întâmplă pe centura de la ecuator
(să văd dacă nu cumva m-aşteaptă vreo…ispită !)
să văd de-acolo dacă se mai produc cutremure
pe drumul meu obişnuit…
în lipsa mea !
după ce văd tot ce-mi place :))
trec de-ndată pe drumul meu
desigur şi pe la Marea Neagră !
şi pe linia orizontului ei rotund
îmi arăt capul învăpăiat într-o stare
mai mult a visare decât a contemplare
căci pe malul înspumat al mării
zi de zi m-aşteaptă cu braţele deschise a iubire
o-ndrăgostită de Lumină !
şi-atunci gândul meu se-apleacă plin de sine
într-o reverenţă de zile mari şi salută acea
Păsăre Măiastră !
ce îşi scaldă-n fiecare dimineaţă aripile
în spuma roşiatecă irizându-şi penele
şi genele…şi-apoi surâsul
încât poate mai-apoi să zboare cu uşurinţă
-ntre polii de expresii contrare ai pământului
(pe fâşia-n diagonală a cerului…cum altfel !)
pe unde şi eu-soare răsar sau apun
cu intensitate maximă-ncălzind
toate cele...
deodată cu el ,,păşind’’
toate cele...
deodată cu el ,,păşind’’
ca şi de-un magnet mare fiind atrase ori respinse
balansându-se toate când pe deasupra cand pe dedesubt
mai mult sau mai putin in functie de...(!!!)
cum din centrul pământului curbându-i-se liniile de zbor
şi Pasărea măiastră cade uneori
(toată-ntinsă mare de-atâta uimire )
peste nisipurile calde tocmai la ecuator
surâzându-mi ca si o…ispită !
când mai trec sa o revad
într-un ocol de cercetare
tot zabovindu-i ...
pentru-o clipă !
pentru-o clipă !
0 comentarii: