Când soarele răsare
Domnul îşi priveşte
cu mută dragoste Creaţia !
si-atunci norii apele
tot cerul până şi gândurile…
se-nvăpăiază toate cum o fecioară
e săgetată de fiorul dragostei
florile-de-soare
şi toate cele-ndrăgostite de Lumină !
ce au urmărit cu capul plecat-nspre pământ
mersul lui de la apus către răsărit
îşi întorc şi îşi înalţă corolele-nspre el
urmându-l cu privirile ca şi vrăjite
(mai-mai să-şi ,,rupă’’gâturile
de-atâta uimire !)
iar lumea trezită din amorţire
se-nchină către soare-răsare...
şi mulţumeşte Domnului
pentru încă o zi dăruită
şi încă una…
de trăire-n Iubirea
şi Lumina Lui divină !
0 comments: