Rătăcesc şi eu acum
fugind de colo-colo şi-ntr-o doară...
prin labirintul minţii şi-ncerc să aflu
cum se pot retrăi clipe ce odinioară
îmi mergeau ca unse direct la inimă
şi-apoi aş vrea să mai aflu şi cât de departe
i-am
ajuns iubirii-n suflet...
căci timpul îl conjug deja la trecut
şi-ale ei cuvinte nu se mai aud !
mă gândesc totuşi
că semne amprente ori simţăminte
trebuie să mai fi rămas pe undeva păstrate
că doar nu mi-a fost iubirea o himeră…
Doamne fereşte !
de-aceea mă las dus de mână
prin cotloane-ntortochiate
de gândul meu cel mai bun
despre cum mi-a fost mai-ieri
o iubire sublimă să aflu
şi nici că pot să-mi imaginez
cum
toate cele trăite s-ar fi tot dus
în
rostogol fantastic pe calea uitării
fără
ca eu să simt nimica…
………………………………………………………………….
silabele
spuse cândva iubirii
legate-n cuvinte pline de-nţelesuri suave
făcând-o să tresară de emoţii puternice
şi să lăcrămeze-n adâncă visare cu mine
sunt acum culese una câte una
de pe rafturile memoriei
apoi gândul meu îl pun la treabă
să-ncerce să recompună
şi cântece şi poezele şi-alinturi…
ce o făceau cândva să-mi surâdă
în sinea mea tot caut să le-aşez cu rost
una peste alta şi una lângă alta
făcând cu ele-o scară cu trepte până la cer
poate-poate
am să reuşesc
să trec dincolo de zidurile labirintului
şi
să scot din întunericul minţii
toate clipele trecute…
să le pun din nou în Lumină !
şi-odată
cu ele poate
-mi
voi regăsi şi iubirea
risipită-n
negura uitării !
0 comments: