Luna se joacă dintotdeauna
de-a v-aţi ascunselea cu soarele
dând ocol pământului…
ziua ,,invizibilă’’îmbrăcată cu mătasă albă
şi-i mai în tot timpul ascunsă
însă
noaptea-i ca o zână
dezvelită de mătăsuri şi despletită…
când se hârjoneşte cu mine pe malul mării
până ce nisipul ne intră-n urechi
în ochi pe buze lipindu-ni-se
(iar ei până şi-n surâs îi intră !)
apoi ne-aruncăm în valuri
şi-n spume ne spălăm
ne jucăm în toată noaptea
rotindu-ne unul peste altul ameţind
ca-ntr-un carusel de dragoste
ori dându-ne de-a rostogolul…
până ce nisipul ne intră-n urechi
în ochi pe buze lipindu-ni-se
(iar ei până şi-n surâs îi intră !)
însă când soarele răsare
uneori mai înfocat şi mai hotărât
să o-mbrăţişeze luna se face nevăzută
şi-atrasă de pământ se-ascunde...după un timp
balansându-se când mai aproape când mai departe
ca-ntr-un leagăn tot pendulând în stânga şi-n dreapta
când pe o parte când pe alta…
toată
ziua nevăzută
dar misterioasă rămâne totuşi
pentru muritorii de rând (chiar şi pentru mine )
căci nu-şi arată decât o singură faţă-n tot timpul !
(în nicio noapte nu am văzut-o cum arată pe la spate
şi
tare-aş vrea să o surprind macar odata aplecată !)
însă uimeşte cu-ale ei mişcări de jucăuşă
toate divele din universuri
iar luceferilor uşuratici
le-nnoadă minţile…
0 comentarii: