Când iubirea te fascinează
clipa acelei trăiri e plină de magie
şi îţi umple sufletul cu fericirea de-a fi !
acea stare te face mai bun şi mai senin
şi trebuie să rosteşti de-ndată cu eleganţă şi
adevăr
că acea clipă ţi-e dată de Domnul
ca şi o mare minune pentru tine
însă trebuie să poţi şi tu să dăruieşti
din iubirea divină primită şi aproapelui
aproape toată sau măcar un pic
după cum ţi-e şi sufletul !
atât de bine şi de frumos să o-mparţi
încât să-nseninezi cu-ale tale dulci simţiri
orice fire ar primi-o de la tine
iubirea trebuie să fie mereu şoptită
silabisindu-i orice cuvânt spus
ca-ntr-un cântec (de leagăn )
de trecere-nspre visare…
cu incantaţii pline de vrajă
şi cu respirări întretăiate de emoţii
cum şi inima îţi bate ca nebuna
cu-o aritmie de necontrolat
când
simţi cum te inundă dulcele-i fior
să
spui că iubeşti doar aşa... ca şi o fantezie
nu-i
decât o amăgire a sinei
ar fi ca şi o-mbrăţişare fără de atingere
ar fi ca şi o trăire fără de simţiri suave
ar fi ca şi când ai afişa un surâs larg şi
binevoitor
dar fără de sclipiri cu irizări de dragoste
care
să provină din risipirea unui gând
de bine asupra-ţi ce te-a fascinat cu-a lui iubire
si s-a picurat în forma ta de suflet
ca o ploaie magică de steluţe
cu mult drag peste tot
inundându-ti cu fiorul dulce al iubirii
orice particulă...şi-al tău suflet !
0 comentarii: