mai aruncă din cele ce sunt peste măsură !
căci fără de spaţiu suficient in exprimare
cum ar trece gândul meu printre cuvintele tale 
să poată zăbovi mai-apoi
pentru vreun cuibărit !  

lasă lumina să pătrundă mai mult
şi printre stihurile puse-n operă cu-atâta măiestrie
azvârle cu delicateţe din când în când
şi câte-un moment de respiro
(punând la sfârşirea fiecărei clipe de trăire
câte-un suspans…iar silabele rostite suav
şi-aşa de frumos rotunjite
lasă-le să fie libere
-n tot timpul
şi jucăuşe !)

către miezul zicerii tale apleacă-te
cu mult interes-nspre fiorul existenţei
şi cu-o reverenţă adâncă opreşte-n loc tot visul
pentru câteva secunde ţinându-ţi răsuflarea
şi cu ochii-nchişi împresoară-n rotundul visării  tale
ca-ntr-un sărut pătimaş ! tot visul de iubire

apoi… toată căldura din freamătul gândirii
las-o să-ţi învăpăieze inima
şi când nu te mai poţi abţine-ntr-o aşa stare
mai aruncă din ofuri şi simţiri aiurea
(ca o prelingere de sevă
peste buzele exprimarii..
din toate splendorile tale !)

şi-atunci liberă şi mai uşoară-n toate cele
iti va fi rostirea...
arătand lumii cum poţi zbura frumos
ca şi o Pasarea Măiastră
către-nălţimi de trăiri sublime !


This entry was posted on 8/30/2014 03:31:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: