mai aruncă din cele ce sunt peste măsură !
căci fără de spaţiu suficient in exprimare
cum ar trece gândul meu printre cuvintele tale
să poată zăbovi mai-apoi
cum ar trece gândul meu printre cuvintele tale
să poată zăbovi mai-apoi
pentru vreun cuibărit !
lasă lumina să pătrundă mai mult
şi printre stihurile puse-n operă cu-atâta
măiestrie
azvârle cu delicateţe din când în când
şi câte-un moment de respiro
(punând la sfârşirea fiecărei clipe de trăire
câte-un suspans…iar silabele rostite suav
şi-aşa de frumos rotunjite
lasă-le să fie libere
-n tot timpul
şi jucăuşe !)
către miezul zicerii tale apleacă-te
cu
mult interes-nspre fiorul existenţei
şi
cu-o reverenţă adâncă opreşte-n loc tot visul
pentru câteva secunde ţinându-ţi răsuflarea
şi cu ochii-nchişi împresoară-n rotundul
visării tale
ca-ntr-un sărut pătimaş ! tot visul de iubire
apoi… toată căldura din freamătul gândirii
las-o să-ţi învăpăieze inima
şi când nu te mai poţi abţine-ntr-o aşa stare
mai aruncă din ofuri şi simţiri aiurea
(ca
o prelingere de sevă
peste buzele exprimarii..
peste buzele exprimarii..
din
toate splendorile tale !)
şi-atunci liberă şi mai uşoară-n toate cele
iti va fi rostirea...
iti va fi rostirea...
arătand lumii cum poţi zbura frumos
ca
şi o Pasarea Măiastră
către-nălţimi de trăiri sublime !
0 comentarii: