Aş vrea să-mi azvârl gândul
cum pe-un buzdugan un făt-frumos
si să-l trimit în zbor fantastic
şuierând a luptă crâncenă
peste mări şi ţări şi ceruri
până la castelul de cleştar să ajungă
acolo
unde-ţi sunt ţinute ferecate
toate
splendorile şi visurile
să doboare centaurul ce mi te-a răpit
de nu mai poţi vedea lumina
de nu mai poţi rosti nicicum
şi nici să-mi trimiţi vreun semn
despre cum mai eşti iubire
însă nici nu ştiu cum să fac
să-mi
înalţ cu putere gândul
şi nici vraja nu-mi prea ajunge
căci de prea mult timp tot aştept
doar-doar vreo columbă călătoare
îmi va aduce vreo epistolă de la tine
şi-acum prea strâns mă
ţine timpul
încorsetat într-o-mpresurare
de clepsidră haină
cu-o risipire monotonă
de parcă trăirea mea ar sta pe loc
altfel aş trece-ntr-o altfel de stare
şi fără de vreo povară din cele lumeşti
m-aş
tot duce călător înspre tine…
chiar şi dincolo de timp !
insa nici acum nu stiu cum sa fac
sa-mi inalt cu putere gandul...
pana la palatul de clestar !
si tot mai astept raspuns...
0 comentarii: