Dacă buzele îţi sunt uscate
ţi se trage de la pofta unui sărut să ştii !
şi de la inima-nvăpăiată de dorul
unei trăiri mai altfel decât normalul
monoton de zi cu zi şi lipsit de magie
umezeşte-ţe buzele şi surâsul
cu picurii vii din roua prelinsă
-nspre sfârşitul nopţii…
de pe frunzele şi petalele
florii cu parfum de regina-nopţii
şi-ncepe să rosteşti cu lunecare lină
gând după gând şi dorinţe
cu evlavie şi cu şoapte
ca-ntr-o rugă spusă la vecernie
pentru-mplinirea de vise
şi cu incantaţii pentru alungarea
de spirite rele cheamă-ţi îngerii aproape
apoi deschide-ţi palmele şi-mpresoară
cu
degete fine floarea trăirii sublime
(cea cu formă de inimă !)
cercând să primeşti cu drag în corolă
un gând de bine pentru tine
venindu-ţi asupra-ţi ca şi răspuns divin…
şi trăieşte-ţi intens clipa de fericire !
………………………………………………………………
căci între a fi şi a nu fi
viaţa nu-i decât o amăgire…
o clipă cât o secundă
o-ntrerupere de trăire dintr-o veşnicie
despre care nimeni nu poate povesti
despre ce şi cum…
0 comentarii: