Parcă tot mai repede
lumea o ia razna de tot
căci nu se mai împacă frate cu frate
nici naţie cu naţie şi toate se-ncâlcesc aiurea
de parcă totul se-adună-nvârtindu-se…
din ce în ce mai mult-ntr-o spirală năucitoare
şi se contopesc până la un punct…
ca la sfârşit de timp !
Doar eu prin mine sunt
un vagabond şi-un nebun frumos
sunt cel ce caută fericirea-n orice clipă
cel ce aprinde lumina unui vis
şi-n ochi cu scânteieri de iubire
sunt cel ce se-avântă
-nspre capătul visării…
în paşi de vals !
Caut acolo ieşirea din Întuneric…
şi-nnodări de gânduri
-ntruna-ncerc să le dezleg
întru cunoaşterea de sine
Pun mai-apoi toate-n şir
legate-ntre ele cu speranţe de mai bine
şi unele peste altele aşez cu migală
de-mi fac trepte până la cer
ca să
ating cu mâna veşnicia
Şi-apoi cu uimire să tot strig
Doamne
chiar exişti !
Şi…nu ştiu ce I-aş mai zice !
………………………………………………………..
poate
că I-aş cere ceva…
nu
! nu cred ! ci doar atât I-aş spune
mai
lasă-mă să stau o clipă
la
taifas cu Tine
şi să-mi
spui cam cine sunt
şi
ce planuri mai ai Tu cu mine
până
la sfârşit de timp !
0 comentarii: