Aş vrea să-mi azvârl gândul
cum pe-un buzdugan un făt-frumos
si să-l trimit în zbor fantastic
şuierând a luptă crâncenă
peste mări şi ţări şi ceruri
până la castelul de cleştar să ajungă
acolo unde-ţi sunt ţinute ferecate
toate splendorile şi visurile

să doboare centaurul ce mi te-a răpit
de nu mai poţi vedea lumina
de nu mai poţi rosti nicicum
şi nici să-mi trimiţi vreun semn
despre cum mai eşti iubire

însă nici nu ştiu cum să fac
să-mi înalţ cu putere gândul
şi nici vraja nu-mi prea ajunge
căci de prea mult timp tot aştept
doar-doar vreo columbă călătoare
îmi va aduce vreo epistolă de la tine 

şi-acum prea strâns mă ţine timpul
încorsetat într-o-mpresurare
de clepsidră haină
cu-o risipire monotonă
de parcă trăirea mea ar sta pe loc
altfel aş trece-ntr-o altfel de stare
şi fără de vreo povară din cele lumeşti
m-aş tot duce călător înspre tine…
chiar şi dincolo de timp !
  

insa nici acum nu stiu cum sa fac 
sa-mi inalt cu putere gandul...
pana la palatul de clestar !
si tot mai astept raspuns...



This entry was posted on 9/09/2014 04:39:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: