POEZII de Ion Cireasa

În fiecare seară visând
îi plăcea să urce zblobiu
pe dealuri…
îşi căuta iubita !

Atingea cu raze de degete fine
iarba-nrourată şi moale
şi păşea domol
printre stâncile
de ceară

Ajungea pe culmi de fericire
cand săruta cu patimă şi foc de inmă
floarea de colţ...
cu-arome nebune pe buze
apoi privea uimit stelele
mângâia cu atingeri catifelate norii
şi-apoi luna!

Iubita îl învăluia cu esarfa de cer
înmiresmat de regina-nopţii...
(îl aştepta totdeauna cu drag !)
sfios trăgea adânc aer în piept
ca să-şi liniştească inima
de-atâtea emoţii
şi de prea mult dor
se-apunea…

Murea...de dragoste cuprins
puţin câte puţin
pe crucea sorţii
prin visuri
rătăcind
cu ea…
apoi se topea-n fiori
în adâncul
nopţii !