POEZII de Ion Cireasa

Doar cu-n gând fremătând
în visuri mărunte aş ajunge
să-ţi rostesc adevăruri
despre mine
şi să ţi-arăt
lumi încă neştiute!

Acest gând îşi ţine mereu capul sus
mândru si misterios ca noaptea
drept ca bradul
strălucind în noapte ca şi luna
şi zvâcneşte de emoţie
când se scaldă
prin iubire

Căutând sublimul el e dornic totdeauna
să plonjeze-n ape-nvolburate
în abisuri întunecate bantuie
şi luminează visuri
când i se spune luceafăr…

De-i chemat cu-ardoare
şi cu glas de violină
să fie alintat
în taină
cu şopot de fericire
şi cu dulci suspine
cu surâsul de ceară
se contopeşte...

Apoi el zboară-mpreună
cu-aceleaşi aripi...
prin visuri aurii
şi prin ceruri sidefii
(...cu-ale iubitei sale...!)