Gândul că poate mâine
iubirea-i se va pierde
sau poate că el îi va rătăci…
fără s-o mai atingă !
îl făcea să se teamă...
(şi ca poate-un pic
o să-l si doară...)

Nu prea ştia cum să-i rostească
de-acum înainte adevăruri
când ea nu-i mai vroia
şi alte cuvinte adăugate aiurea
peste-o promisiune …
de altfel cât se poate de clară
şi făcută din tot sufletul ei !

El are totuşi o linişte in suflet…
în cuvântări prea uşoare
doar cuvintele pline ochi
cu-nţelesuri aievea
o făcuseră pân-acum
să simtă-n suflet mângâiere
şi tot asa o va vraji si mâine…
si-ntotdeauna!


This entry was posted on 1/29/2011 04:53:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: