Deseori
trimite către ea
un gând de bine
ca să-si aline dorul!

Are însă o tresărire ciudată
când ecoul gândului i se-ntoarce
sărutat şi-nfocat de prea mult alint
şi trupul i se-nfierbântă
de nu mai ştie ce să facă

El isi vede gandu-ntors prea obosit...
(chinuit de-atatea patimiri...
cu urme de păşiri prelungi
ca de felină
inmiresmat cu parfum
de-atingere divină...)
dar îşi simte gândul
cum din nou
de dor
de ea
zvâcneşte…

Cu dorinţe-nzecite si nerăbdător
si el acum ar vrea să-i plece…
(cu tot cu gandul nazdravan!)
iarăşi să rătăcească
prin raiul ei fantastic
şi-n binecuvântări sublime
amandoi să se-alinte !


This entry was posted on 1/24/2011 05:39:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: