POEZII de Ion Cireasa

Înfipt adânc în pământu-i reavăn
cireşul o implora să-l uite cuprins...!

Cu seva-i dulce frumos să-l crească
şi să-i dea mii de fiori prin rădăcinile-i fine
până-n adâncuri de suflet

Peste noduri să-l prindă-n mreji
cu săruturi şi vrăji ca-ntr-un laţ…
să-i aline doruri
să-i cânte
să-i cuvânte
şi să-i guste
rădăcina-ntrupată
cu nesaţ

Apoi de fericire
sufletul lui să-nflorească!
să-i facă rod dulce s-o iubească
şi să nu mai poată vreodată
să-i plece aiurea !

Dragostea lui ce niciodată pân-acum
nu a dat-o toată nimănui
să i-o picure clipă după clipă
cu stropi de roua
de pe albul de cires...
spre fericirea ei
(si-a lui cuprindere... !)

……………….
pe veşnicie
cu poftă s-o-ndestuleze
cu poame roşii
si dulci-amărui !