POEZII de Ion Cireasa

Adorau dansul prin ploaie
dar...când paşii lunecau uşor
aproape de culmea fericirii
erau ca şi pierduţi…
nu se regăseau niciodată
din visare adâncă
fără să-şi îngâne
un cântec !

Deşi-mplinită îşi simţea
de fiecare dată
palmele ca şi goale
dar îşi auzea dusul-dor
dulce gemând şi-o trecea fior

nu-şi găsea iubitul
deşi-l ţinuse de braţ
îl pierduse
şi-l certa-ntruna :
nu
nu se poate
ploile nu pot pune distanţe
şi nu te poţi ascunde…
în iubire departele-i şi-aproape
nu există limite
iubirea-i magică!
nu poţi spune poate
doar dacă totul e-o joacă
şi-atunci …

încordată pe strune
de-al ei dor-menestrel
ce-i cânta din sufleţel
în noaptea-i de-adîncă visare
simţea din nou cum îl strânge uşor de braţ

îşi revenea puţin câte puţin
nu mai avea durere
si ea nici nu-l mai certa...
avea doar un dor nebun de cântat
şi de-ngânare…