Nu trebuia să aleagă altă cale
spre fericire...
era-nvăluită de anotimpul iubirii
cu toată dragostea !

Au fost sortiţi unul altuia
cu atingere divină
şi rămăseseră amândoi
uniţi pe veşnicie
într-un sărut
prelung

De-atata uimire el nici nu ştia
dacă era bine sau nu
ca ea să afle
că timpul i se oprise
pe jumătate scurs
la trecerea
prin fereastra-i
de clepsidră

Zapacit de-asa-ntamplare
o aştepta acum să-l elibereze
din strânsoarea dulce
prin care ea
cu suspine
îşi slobozise ploaia
zăgăzuită-n adâncuri

De fericire
scuturându-şi norii
ea îl implora din suflet
cu tânguiri de viori
să-şi prelingă
cu freamăt de şoapte
toate secundele rămase...
aducându-i pe buze
şi altă ploaie!

................................
ei îi plăceau doar ploile
ce-i aduceau fericirea
cu străluciri
de curcubeu !


This entry was posted on 1/11/2011 01:14:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: