Se iubesc aşa de mult
încât nici nu mai conteză
dacă vreun viscol parşiv
le-acoperă vreo cale
ori nori veniţi de-aiurea
le-ntunecă zarea

Niciun ger nu le-amorţeşte vreo simţire
şi nu le poate fi povară peste suflete
sau îngheţ pentru dorinţe...
si nicicând vreo tristeţe

Caci şi sub zăpezi e mult freamăt
curg ploi calde !
cu doruri multe
în pământul reavăn
seminţele germinează…
si viaţa merge-nainte!
....................................
iubirea triumfă
şi nu dispare
niciodată !


This entry was posted on 1/27/2011 05:00:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: