POEZII de Ion Cireasa

Îi plăcea
la nebunie
să o privească
aşezată mare-ntinsă
ca un abajur de mătăsuri
peste-un stâlp de lumină !

simţea în jurul lui o imensă fericire
ce-l făcea să plângă...
şi să suspine

nici nu prea putea să-nţeleagă
cum îl împresoară
o aşa splendoare
fantastică
(mierie...şi cu-atâta dragoste!)

cum îi inunda sufletul o asa frumusete
venită din Ceruri
şi nu-şi imagina
o altă viaţă fără de ea-zana din vis
era fascinat!
nu mai rostea niciun cuvânt
când o vedea cu pletele-n vânt
încordată peste timp...
valsand

naucit...îi număra cu mult drag
silabele din cânt
una câte una
respirându-i iubirea!

.....................................
şi fluturii ei albaştri
mângâiau în zbor
odata cu trecerea timpului...
conturul lui  frumos!