Tu nu poţi fi tristă…
când intru în scenă surâde-mi dulce
de câte ori îmbrac haina ta
prea strâmtă
de arlechin !

.............................................
Sunt calm totdeauna ca o ploaie caldă
şipotind a mângâiere
si verdele te-mpresoară
cu candoare
izvorând lin
din ochii mei
ca un balsam…

(şi-nsemnă în orice-mprejurare
speranţă
poftă de viaţă
si visare-adâncă…)

Imi joc bine rolul...cu foşnet de mătăsuri
dincolo de pleoape de ape
cu picuri de frumuseţe
adânc fremătând
iar ea cu drag se topeşte
în dulci fiori
risipind
deseori
a ei
tristeţe !


This entry was posted on 1/15/2011 11:58:00 a.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: