Îmbrăcase haina de iubire potrivită…
nu era necesar să arunce
nici amintirea !

De-atâta bine se rătăcise în visări prelungi
când în noapte lampa aurie
deja se aprinsese
şi-mprăştia lumina magică

Stropi de sufleţel lunecau
cu dangăt de clopoţel
pe volute ample
sfredelind întunericul
ducându-i
dulci fiori
în adâncuri

Zeci de fluturi albaştri
se adunaseră-n zbor
pân-atunci...
şi aclamaseră pe rând
dansul ei de balerină
suavă

Se simţea-mplinită...în sfârşit!
pentru că nefericirea ei fusese cuprinsă
cu-o fericire prea mult visată

De-atunci oprită-n extaz­
cu graţie îşi tot sărută visul
de fiecare dată când şi timpul
îşi întrerupe zborul…(si-i permite!)
şi el visând !


This entry was posted on 1/09/2011 02:53:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: