Totul se sfârşise deja
când ea începuse
să privească banuitoare
timpul ce i se prelingea
prin fereastra
clepsidrei…
(...cuprins de indoiala...!)

Speriat de-asa-ntamplare
el se simţea foarte jenat...
si mai ales de privirile ei insistente
apoi se fâstâci şi căzu din zbor
pe un cuib de jăratic…

De i-au luat foc bretelele de la chiloţii
şi cât ţinuse visul îi furaseră unii
şi bicicleta…!

îl văd acum gol-golut
trist şi obosit
de-atâta mers
pe jos!


This entry was posted on 1/07/2011 03:42:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: