POEZII de Ion Cireasa

Soarele simţea
cum îi luau foc
obrajii
buzele
mâinile…
(de dragul ei
el tot
se topea...) !

Doar gândul îi zvâcnea de ciudă
pentru că vremurile erau aşa de haine
încât Ploaia plângea
oftând adânc
după clipele
cu picuri de fericire
şi curcubeiele
de dragoste
pe care ea
i le promisese

îi spusese de-atâtea ori
că în curând
(cândva…si foarte-aproape de-ai fi...!)
norii vor dispărea
vântul se va linişti
tăcerile vor cânta
cuvintele vor fi mai grele
şi mai pline de sensuri
şi că vor fi-mpreună
Soare şi Ploaie
pe veşnicie !

Si Soarele  tot astepta
ca Ploaia magica
sa-i vina!
………….................................
Totul e-atât de simplu...
încât, doar dacă-ţi doreşti
cu-adevărat,
orice,
îndată
ţi se va-ndeplini !