Eşti foarte-aproape
de-a fi o amintire...
când rătăceşti ca o frunză
purtat de vânt aiurea
chiar şi-nvăluit
de-o adiere de vânticel
eşti tot în cădere liberă
tot spre amintire
nu poţi să mai rămâi
într-o stare… doar aşa…
de dragul florilor de cireş !
statornicia într-o iubire
a unui frumos sentiment
cere dăruire maximă
de aceea nu poate fi preţuită
...................................
şi orice încercare
de trădare a aşteptărilor
se lasă cu-n dureros eşec
de-a fi o amintire...
când rătăceşti ca o frunză
purtat de vânt aiurea
chiar şi-nvăluit
de-o adiere de vânticel
eşti tot în cădere liberă
tot spre amintire
nu poţi să mai rămâi
într-o stare… doar aşa…
de dragul florilor de cireş !
statornicia într-o iubire
a unui frumos sentiment
cere dăruire maximă
de aceea nu poate fi preţuită
...................................
şi orice încercare
de trădare a aşteptărilor
se lasă cu-n dureros eşec
0 comentarii: