POEZII de Ion Cireasa

El rătăcea prin abisul
unei minuni…
si abia ca respira
uimit de-atâtea frumuseţi !

dar văzuse negru în faţa ochilor
când scosese capul
(să respire…!)
de-atunci
totdeauna
încearcă să-şi ţină respiraţia
până la sfârşitul
sfârşitului ...
când îi fac explozie
şi şoaptele
şi suspinele!

ah !neagră şi magică e noaptea-i
când te cufunzi în visare
ca un nebun…
cu ochii-nchişi !
neagră e a ei vâltoare
ce te duce-n abisuri
şi îţi fură timpul

ca o gaură neagră te-absoarbe
şi te duce-n lumi neştiute
nevisate

şi-i mereu plină
de dulci năluciri
şi străluciri
fantastice !