Îşi doreau cu ardoare
să-şi afle destinul
Înălţaseră rugă peste rugă
şi primiseră dezlegare
pentru-o taină
binecuvântare divină
pentru tot ce aveau să facă
de-acum înainte

Nimeni nu le găsea vreo vină pentru că
în cuvintele ce le-adastă-n palme
le este scrisă în clar soarta
cu nume
cu prezent
cu viitor…
deopotrivă !

El nu se temea...
şi nici nu avea de cine să se-ascundă
simţea în toată fiinţa lui
cum fiecare părticică
îşi aflase perechea

Nu mai era singur...
in suflet îl invadase fericirea !

Trăiau deja-mpreună
si nu avea de ce să o strige
îi şoptea doar !
si nu avea de ce să o cheme
îi era mereu aproape !
erau pur şi simplu
îmbrăţişaţi...
pe veşnicie!

………………
şi el
şi ea
de-acum
aveau să poarte-un singur nume :
Nemurire !


This entry was posted on 1/16/2011 04:35:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: