POEZII de Ion Cireasa

Pictorul ahtiat după culori
până peste poate
adoră frumuseţea şi căldura lor
şi le-aşează-n armonie
ca-ntr-o simfonie !

Cu auriu acoperă mereu
petalele trupului de ceară
inserând un lujer de verde
între stinghii de floare
pe care le-alint-apoi
cu atingere fină…
ca de penel
subţire !

­Cuprinde-n palme şi-n dulce sărut
cu voluptate poamele coapte
sau frunzele şoapte
ale iubite-i toamne
şi o răvăşeşte
seară de seară...
cu suspine !

Degetele-i rumene învăluie gândul
când îi zvâcneşte ca nebunul
de nu-l poate cuprinde
să-i aline dorul…şi ca o miere
oful din ceară i se prelinge…
picătură cu picătură
pe-un şevalet sidefiu
inundând uşor
pe-altarul iubirii
golul vioriu
al nopţii sale
de vis

Nebun de dor de cântecul culorilor
şi de vraja visurilor toarnă-n cupe
şi hemisfere-aurii arome nebune...
şi farfum de iubire
peste flori catifelate
şi mierii !