Frumoasă baiaderă !
9/27/2014 09:50:00 a.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Mai că mă uimeşti
când uşor gândurile-mi citeşti !
şi fără să te mai chem deseori
singură-mi vii din depărtări

în vis lunecându-mi pe-o rază
tu frumoasă baiaderă
mă-mpresori de  multe ori 
parcă în ciuda visului meu făcută
şi mi te-arăţi aievea tu-bibelou de porţelan

pe palme lin mi te-aşez
şi cu mare grijă te mângâi
îţi şterg praful de stele de pe surâs
şi buzele fine ţi le sărut 

-ntinsă mare pe-al iubirii divan
nici că-mi mai ridic privirea de pe tine !
din ochi te dezbrac de voaluri albe de mătasă
şi-apoi... mereu te rog să mă uimeşti 
păgâno ! cum numai tu ştii să o faci
cu-n dans din buric !

şi-n noapte de-mi mai rămâi un pic
te-aşez uşor pe-o etajeră…
să nu te spargi
să nu te sfarmi (risipesti...)
dintr-o privire lacomă de iubire
te-admir te-nconjur de deochi nu te scap
şi tot mă-nvăpăiez…de-mi dau ochii peste cap !
şi te rog să mă iei în a ta lume 

-ntr-un final…
adulmec cu nesaţ
parfumul tău suav ce-n odaie tu mi-l laşi

în urma visării
cu iubire-mbrăţişez toate câte-mi eşti !
până ce-mi pleci…lin tot mereu

lunecându-mi pe-o rază
când iar şi iar îmi vii…
frumoasa-mi baiaderă !



Mesajul lui adam către eva
9/26/2014 01:39:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Muşc şi-acum din mărul
aşezat de tine pe palme ca şi o ispită…
şi pentru nu ştiu a câta oară
sunt expulzat din eden
-n pana mea !

dar mi se pare bizar că tu mai rămâi
şi gândesc că poate ai vreun rost în urmă
de mai poţi să stai o clipă
(poate ai vreo idilă cu El… te-ntreb !)
sau poate vreo-nţelegere ascunsă
ai pe-acolo cu altcineva…
-n timp ce eşti cu mine
cumva…ah !curvă mică ce eşti !!!

hai spune-mi micuţă vrăjitoare
cum şi cu cine-L înşeli-ntotdeauna
căci prea-L superi…(pe Creator desigur !)
şi din urmă tu repede m-ajungi
pe-aici pe unde sunt

de fiecare dată-nmulţită ţi-e ispăşirea…
poate pentru trecutele păcate
ori te-ai emancipat-ntre timp nefericito
şi cele de-acum îţi sunt şi mai grele !!!

şi totuşi…
privim amândoi cu jind către ceruri
poate-poate vreo poartă ni se va deschide 

dar ia seama bine…micuţă divă
o să-ncerc să te aduc pe calea cea bună !
eu-adam de-acum-nainte mă tot gândesc
cum să pot să te iscodesc
pe-acolo tu…când vom fi să nu mai greşeşti
şi nici ispită să nu-mi mai fii
căci dacă voi pune botul iarăşi…
sau cine ştie ce naiba vei mai face
zău iti spun ca bag divorţ !
……………………………………………………………………..
există şi riscul major
de-a-L supăra ,,foc şi pară’’
şi-atunci vom fi trimişi aşa-ntr-o doară…
care-ncotro să ştii de la mine evă
chiar şi-n lumi paralele…ne va trimite
Doamne fereşte şi apără !

nici că ne vom mai întâlni vreodată
şi-mi va fi tare dor
de tine…
my little lady !



Până la sfârşit de timp !
9/25/2014 03:50:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Parcă tot mai repede
lumea o ia razna de tot
căci nu se mai împacă frate cu frate
nici naţie cu naţie şi toate  se-ncâlcesc aiurea
de parcă totul se-adună-nvârtindu-se…
din ce în ce mai mult-ntr-o spirală năucitoare
şi se contopesc până la un punct…
ca la sfârşit de timp !

Doar eu prin mine sunt
un vagabond şi-un nebun frumos
sunt cel ce caută fericirea-n orice clipă
cel ce aprinde lumina unui vis
şi-n ochi cu scânteieri de iubire
sunt cel ce se-avântă
-nspre capătul visării…
în paşi de vals !

Caut acolo ieşirea din Întuneric…
şi-nnodări de gânduri
-ntruna-ncerc să le dezleg
întru cunoaşterea de sine


Pun mai-apoi toate-n şir 
legate-ntre ele cu speranţe de mai bine
şi unele peste altele aşez cu migală
de-mi fac trepte până la cer
ca să ating cu mâna veşnicia

Şi-apoi cu uimire să tot strig
Doamne chiar exişti !

Şi…nu ştiu ce I-aş mai zice !
………………………………………………………..
poate că I-aş cere ceva…
nu ! nu cred ! ci doar atât I-aş spune
mai lasă-mă să stau o clipă
la taifas cu Tine
şi să-mi spui cam cine sunt
şi ce planuri mai ai Tu cu mine 
până la sfârşit de timp !



Întru Lumină şi Adevăr !
9/25/2014 11:31:00 a.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


De cum deschizi ochii
venind pe lumea asta expulzat…
ca şi-n urma unui mare Big Bang !
încet-ncet întunericul dispare
şi-n minte încep să-ţi răsară tot felul de idei

Priveşti cu interes în jurul tău
să vezi dacă pe unde-ai ajuns
toate-ţi sunt pe plac sau…
Doamne fereşte !
ceva urât ţi se poate-ntâmpla
şi asta o faci din instinct
căci sigur în Genă (ca-ntr-un ,,cip’’ )
Creatorul ţi-a fixat totul !

Printr-un ochi magic
în interior te cercetezi punct cu punct
să ,,vezi’’ dacă toate-ţi sunt la locul lor
până şi-n subconştient cotrobăi
să afli dacă toate conexiunile ţi-s făcute bine
şi dacă cip-ul tău ţi-e-n regulă

Strădania ta de-a te cunoaşte cât mai bine
şi despre ce şi cum de se-ntâmplă toate
să fie-n mişcare continuă şi-n armonie perfectă
te face să relaţionezi cu semenii-n toate cele
şi cauţi răspunsuri la-ntrebările ce te frământă

Studiezi formule exacte pentru mişcări complexe
şi teoreme despre tainele Universului te chinui să concepi
(poate din dorinţa de-a face şi tu ceva bun 
pentru lumea asta…)
iei în calcul relativitatea şi Expansiunea Universului
cauţi să-nţelegi cum se formează găurile negre
şi asculţi toate semnalele de atenţionare sau de strigăt...
venite din acele galaxii ce dispar
ori din alte lumi paralele

Insă timpul…el rezolvă totul 
şi nu poate fi întors din mersul lui !
timpul ai vrea tu doar să-l opreşti
până nu-i prea târziu pentru toate ce sunt
până la… o prăbuşire-nlănţuită
a tuturor galaxiilor-ntr-o mare Gaură Neagră-
Marea Implozie Celestă !

dar zâmbeşte omule !
căci toate astea nu trebuie să te sperie
sigur va mai fi un mare Big Bang !
şi altul şi altul…
tu trebuie să fi-nvăţat că în natură
(cum şi-n tot Universul desigur !)
nimic nu se pierde nimic nu se câştigă
ci totul se transformă ! la nesfârşit !
………………………………………………………………….
poate cândva ne vom mai întâlni…
şi ne vom pune aceleaşi întrebări 
cercând să aflăm răspunsuri
despre ce suntem şi-ncotro mergem

mai exacte ele vor fi atunci
de la mine
de la tine
de la oricine poate ajuta cumva
să poată să facă să le fie oamenilor mai bine
şi să trăiască în armonie şi-n iubire
în tot timpul… 
întru Lumină şi Adevăr !



În linişte deplină…
9/24/2014 04:59:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Ascult simfonii
ca să-mi pot ţine ochii-nchişi
visând la Nemurirea sufletului
sau la a fi…o clipă de trăire-n veşnicie !

mă văd cum aşez  punct după punct
făcându-mi o cale de urmat
silabă lângă silabă formând un necuvânt
ca să-mi urc gându-n zbor
pe aripi de vânt
către tot ce-aş vrea fiu

uşor îmi iau avânt
şi mă-nalţ cu emoţia trăirii
-nspre cerul de de-asupra-mi
văd cum se conturează perfect o trecere de vis
se face mare mai-apoi
şi gândul meu nerăbdător învârte cheia…
atunci o poartă către-o altă lume
mi se deschide

mi se-nfăţişează privirii minuni nemaivăzute
unde geometriile sunt altfel îmbinate
căci liniile se-nşurubează-n volute ample
iar spaţiul se distorsionează încet-ncet
pe măsură ce fac paşi dincolo

plecând de la un punct
ca şi o steluţă-n vârful visării !
şi mă tot duc învârtindu-mă
până ce nu mai suport rotirea
căci toate mi se risipesc
cum stelele pe cer…
până ce la infinit 
aproape ca ajung !

-ntr-un târziu
încet-ncet îmi deschid ochii
şi-ncerc să mă tot adun
puţin câte puţin
până ce-n vârful visării
zăresc o steluţă…

apoi îmi revin
şi prind mai mult curaj !


Aruncă-ţi tăcerea...
9/23/2014 12:10:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Simfoniile celeste
şi mişcarea-n armonie
ar trebui să fie fără de sfârşit în univers
şi cântul de zee trebuie să se-audă-n tot timpul
căci tăcerile de orice fel ar fi ele
nu-s bune deloc atunci ceva nefiresc se-ntâmplă
serafimii-şi scapă harfele din mâini
luceferii se risipesc şi cerurile se-nchid
chiar şi soarele dispare !

nici pentru oamenii de rând nu-s bune tăcerile
chiar dacă ei au în genă şi uitarea…
doar dacă nervii simţirilor sunt în amorţire
şi-atunci pentr-un moment
se lasă totul în voia sorţii
fără de rostiri ori zâmbete

însă dacă tăcerea-i prea lungă
şi devine o obişnuinţă
încet-ncet dispare şi sensul trăirii
e ca şi când ţi-ar fi-n tot timpul lehamite
de tot ce se-ntâmplă aiurea

(şi fără de rost mut ţi-e până şi gândul
că nici nu-ţi mai trimite semnale
cum c-ar vrea să se-nalţe
-ntr-o idee sublimă !)

surâsul ţi se păleşte
şi nici că mai poate să exprime
vreo stare de bine ci doar amar de tristeţe
însă trebuie să ştii că necuvintele
se-adună totuşi şi-acolo-n adâncul minţii
chiar se-nmulţec-ntre ele ! şi bat şi bat la poarta visării
cerând Lumină până ce tăcerea de sine
-ncepe să te doară de nu mai poţi să stai aşa
-ntr-o abţinere de rostire !
…………………………………………………………………
în ajutor îţi trimit gândul meu înălţat
mai în tot timpul a trăire sublimă
să dea din aripi cu fâlfâiri ca şi de mătasă
peste culmile tărâmului tău de-nsingurată zee

să caute să-ţi gâdile toate simţirile
în tot timpul aruncându-ţi tăcerea
ca şi o superbă arătare
surâzându-mi…
către mine !



În noapte cercetând…
9/20/2014 01:17:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


La gura mică a unui con
cu ochi larg deschis a contemplare
mă uit si ziua si noaptea
printr-o lentilă cu pleoapele răsfrânte
ca să cuprind tot cerul în privire

şi văd cum norii pământii şi mari
ca nişte sâni umpluţi până la refuz cu silicon
când sunt apropiaţi unul de altul pot să ascundă
chiar şi strălucirea unui soare obişnuit

însă noaptea misterul e mai mare
noaptea adâncă şi neagră
chiar că reuşeşte să-l trimită cu totul în întuneric
şi de sub  pânzele-nnoptării
nu se mai văd decât stelele visării
împresurând cu licăriri de vis
chipul frumos al lunii

o văd balansându-se în jurul pământului
de-ai zice că-i o cadână ce dansează lasciv 
(şi-ntr-adevăr el îi poartă paşii mai aproape
dar pe de altă parte ea se-ndepărtează…
(când şi soarele-ncearcă să o fure !)
şi-n tot acest joc singurul ce-şi excită nervul…e pământul 
şi miezul simţirii sale se-nfurie şi-i vibrează
a cutremurare ! –ntr-un moment de ciudă pe soare 
……………………………………………………………………..
în ciudă-i fac acum soarelui şi-i arăt
cum pot eu lumina o lume-ntreagă
cu-ale mele raze-mpleticite a fuior
şi-i spun sic ! că şi-n-noapte pot să mulez perfect
peste toate simţirile şi peste toate
ce depind de-o Iluminare
toată a mea Lumină !

şi-nvăpăiez cu dor
toate cele ce mi se-arată
dornice de Adevăr !
iar luna pot să o-mbrăţişez…
mai în tot timpul 



Privind depărtările…
9/19/2014 03:56:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Cercetez cerul
cu interes de zile mari !
şi-mi trimit gândul cât mai departe
călător până şi-n Calea Lactee
să afle dacă mai există iubirea
aşa pură cum a lăsat-o Domnul
sau e cum şi pe la noi
obţinută la ,,mâna a doua’’
sau chiar de-mprumut…

şi-i din ce în ce mai mică
de nu ţi-ajunge de la o zi la alta
că nici vorba ,,iubeşte-ţi aproapele’’
înclin să cred că nu mai e de actualitate
................................................................................
şi totuşi poate că pe undeva
mai există iubirea aşa pură
cum a lăsat-o Domnul !

de-aceea privesc depărtările…
cu interes de zile mari !



Mai aştept şi eu o scriere…
9/19/2014 11:16:00 a.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Ca un poem de dragoste să fie
ca şi o suavă simfonie
plină de magie
şi de cuvinte spuse din suflet

un poem care să curgă lin
ca şi o apă usor trecătoare
să-mi răcorească focul de inimă

cu ochii-nchişi să-i pot şopti silabele
visând la Nemurire
pe placul inimii mele să fie scrierea
ca să mă satur şi eu odată de iubire

să-mi ridic braţele-nspre cer
a mulţumire !
şi să strig de fericire
Doamne ce frumoasă-i viaţa !
…………………………………………………………………..
aveţi ! un astfel de poem
cerşea odată o preafrumoasă fată
şi de-ndată i-am trimis şi eu
printr-un columb călător
cuvinte dulci şi zâmbete

şi-acum ea-mi tot plouă la fereastră
cu picuri vii de iubire 
potolindu-mi setea…


Mustul iubirii …
9/18/2014 02:24:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


curge neincetat
de peste ceruri de peste zări
de peste mări şi peste simţiri
din Calea Lactee curgând-ntruna
din strugurii prea copţi
şi cu iz de tine…
peste mine !

cum apa vie şi sfinţită
tot curge lin din căuşul divin
făcut de palmele Domnului
când din el se-adapă lumea-ntreagă
potolindu-şi setea de iubire
de fericire şi de trăire

beau acum şi eu din căuşul palmelor tale
deschis cu-atâta delicateţe şi duioşie
mie şi privirii mele bolnave de dorul de tine
şi buzelor mele arse de arşiţa iubirii…my darling !

şi-acum beau cu poftă până mă-mbăt
de mustul poamelor şi de miresmele
iubirii tale să ştii
de nici nu mai realizez
dacă mai sunt treaz sau mereu visez

şi-ncep să cred că tu iubire
mă adapi cu-adevărat...
legănându-mă cu mult drag la pieptul tău
cum pruncul e ţinut în braţe de mami
când suge lacom laptele vieţii
cu mare poftă de trăire

si chiar ma-mbeti...
cu mustul iubirii tale
my darling !


Soare ţi-aş fi…pe loc !
9/17/2014 12:34:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


I-aş rupe soarelui câte-o rază-nvăpăiată
în fiecare dimineaţă când pe sub poalele nopţii
se-arată dornic să-mbrăţişeze luna

dacă ţi-ai lăsa uşa visării-ntredeschisă
să pătrundă-n odaia unde-ţi faci somnul de frumuseţe
cu ea ţi-aş mângâia pleoapele buzele şi surâsul
până ce leneşă te-ai tot întinde
şi-ai gânguri…tot cercând să-nalţi
pe sub pânzele-nnoptării
vârfuri de simţiri
necuvinte

apoi ţi-aş excita nervul trăirii
trezindu-te din amorţire încet-ncet
până ce o lacrămă de fericire
ţi se va prelinge la margine de ochi
cu irizare de mine
-ntrebând !

şi-atunci soare m-aş face pe loc
şi snop de raze ţi-aş fi…my darling ! 
(ca şi-un fuior de mirări jucăuşe-ntre paranteze rotunde
când exclamările pentru-o trăire sublimă
nu mai contenesc ) 
între liniile frumos curbate ale surâsului tău
-ntruna săltându-ţi cu voioşie

poate-poate mi-ai rosti mai-apoi
cu şoapte de iubire dulci exprimări de stări de bine
şi cu-o ploaie de picuri vii 
imi vei stinge dorul…
de-a-ţi vedea luna !
………………………………………………………………………..
şi-ntr-un final my darling
de m-aş apune desigur !
te-aş lăsa iarăşi să-ţi faci
somnul de frumuseţe
până dimineaţa
când…


Lună jucăuşă !
9/16/2014 04:47:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Luna se joacă dintotdeauna
de-a v-aţi ascunselea cu soarele
dând ocol pământului…
ziua ,,invizibilă’’îmbrăcată cu mătasă albă
şi-i mai în tot timpul ascunsă

însă noaptea-i ca o zână
dezvelită de mătăsuri şi despletită…
când se hârjoneşte cu mine pe malul mării
până ce nisipul ne intră-n urechi
­în ochi pe buze lipindu-ni-se
(iar ei până şi-n surâs îi intră !)

apoi ne-aruncăm în valuri
şi-n spume ne spălăm 
ne jucăm în toată noaptea
rotindu-ne unul peste altul ameţind
ca-ntr-un carusel de dragoste
ori dându-ne de-a rostogolul…
până ce nisipul ne intră-n urechi
în ochi pe buze lipindu-ni-se
(iar ei până şi-n surâs îi intră !)

însă când soarele răsare
uneori mai înfocat şi mai hotărât
să o-mbrăţişeze luna se face nevăzută
şi-atrasă de pământ se-ascunde...după un timp
balansându-se când mai aproape când mai departe 
ca-ntr-un leagăn tot pendulând în stânga şi-n dreapta
când pe o parte când pe alta…
toată ziua nevăzută

dar misterioasă rămâne totuşi
pentru muritorii de rând (chiar şi pentru mine )
căci nu-şi arată decât o singură faţă-n tot timpul !
(în nicio noapte nu am văzut-o cum arată pe la spate 
şi tare-aş vrea să o surprind macar odata aplecată !)

însă uimeşte cu-ale ei mişcări de jucăuşă
toate divele din universuri
iar luceferilor uşuratici
le-nnoadă minţile…   


Pentru o mignonă !
9/16/2014 12:12:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Citind mai-ieri un poem…
am aflat că există fiinţe
ce cheamă de peste ceruri
luceferi îndrăgostiţi !
(să le vină la fereastra visărilor
fie doar şi pentru-o clipă )

am citit asta în hrisoavele vremii
cum într-o stare de iubire sublimă
cea mai frumoasă fiinţă de pe pământ
cerşeşte o clipă de trăire specială
şi vrea un poem de dragoste sublimă
care să-i fie la inimă balsam
de fericită trăire 

………………………………………………………………….

trec acum toate simţămintele mele
pline de magie şi de iubire de neimaginat
dincolo de tot ce-nseamnă o trăire banală
(când tot aştept să-mi vină
din negura uitării a mea iubire !)
căci nici suspinul meu de dragoste
nu mai poate fi oprit
şi-i păcat ! că nici nu-i perceput în lumea mea
ca o tresărire de inimă durută

şi-atunci… ca şi o lunecare plină de dulci fiori
ca şi o apă lin trecătoare peste toate cele !
printre stâncile ascuţite de pe malurile vieţii
unde valuri de trăiri se sparg în spume de dulci simţiri
gândul meu însingurat nu mai poate să aştepte
şi se-ndreaptă coborând pe-o rază
ca şi-un luceafăr îndrăgostit
către fereastra unei mignone-
o zee preafrumoasă !
răsărită din splendori de vis
şi care vrea-n tot timpul un poem de dragoste

să-i luminez chipul şi surâsul cu-a mea iubire !



Hai-hui prin labirintul minţii…
9/16/2014 11:42:00 a.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Rătăcesc şi eu acum
fugind de colo-colo şi-ntr-o doară...
prin labirintul minţii şi-ncerc să aflu
cum se pot retrăi clipe ce odinioară
îmi mergeau ca unse direct la inimă
şi-apoi aş vrea să mai aflu şi cât de departe
i-am ajuns iubirii-n suflet...
căci timpul îl conjug deja la trecut
şi-ale ei cuvinte nu se mai aud !

mă gândesc totuşi
că semne amprente ori simţăminte
trebuie să mai fi rămas pe undeva păstrate
că doar nu mi-a fost iubirea o himeră…
Doamne fereşte !

de-aceea mă las dus de mână
prin cotloane-ntortochiate
de gândul meu cel mai bun
despre cum mi-a fost mai-ieri
o iubire sublimă să aflu

şi nici că pot să-mi imaginez
cum toate cele trăite s-ar fi tot dus
în rostogol fantastic pe calea uitării
fără ca eu să simt nimica…

………………………………………………………………….

silabele spuse cândva iubirii
legate-n cuvinte pline de-nţelesuri suave
făcând-o să tresară de emoţii puternice
şi să lăcrămeze-n adâncă visare cu mine
sunt acum  culese una câte una
de pe rafturile memoriei
apoi gândul meu îl pun la treabă
să-ncerce să recompună
şi cântece şi poezele şi-alinturi…
ce o făceau cândva să-mi surâdă

în sinea mea tot caut să le-aşez cu rost
una peste alta şi una lângă alta
făcând cu ele-o scară cu trepte până la cer
poate-poate am să reuşesc
să trec dincolo de zidurile labirintului
şi să scot din întunericul minţii
toate clipele trecute…
să le pun din nou în Lumină !

şi-odată cu ele poate
-mi voi regăsi şi iubirea 
risipită-n negura uitării !


Când soarele apare…
9/13/2014 07:39:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Să furi soarele
nu-i un lucru prea uşor
şi cred că nu-i deloc permis
mai ales că trebuie să laşi în locul lui
un ceva care să lumineze
şi să-ncălzească lumea

sau poate că l-ai furat deja şi eu nu ştiu 
căci mi se pare că cel de pe cer
nu mai e ce-a fost cândva !

poate că-n inimă  ţi l-ai ascuns
de-aceea eşti acum atât de-nvăpăiată
şi-n toate cele atâta de-nfocată
că nu mai poţi rosti niciun cuvânt
muritorilor de rând

şi-n palme tot sufli-ntruna
de-atâta căldură şi-n ochi ţi-apar scânteieri
de dragoste şi aura ta pare divină
dar până când  o să mai taci
bucurându-te numai tu de soare !

şi eu am făcut cândva la fel să ştii
lăsându-l să colinde prin mine
până ce în visurile mele
a-nceput să plouă cu steluţe
cu sclipiri de curcubeu

şi-atunci luna s-a-ndrăgostit de mine
de mă tot cheamă-n fiecare noapte
să ne-avântăm în spume
şi pe nisipuri fine
să ne tot jucăm…
dar fericirea îmi ţine
până ce din genunea mării
soarele pe cer apare

cu toate razele lui împleticite de emoţia
revederii cu luna-frumoasa lui
dar şi-a mea din fiecare noapte !
şi-atunci luna se fâstâceşte
se risipeşte şi-mi pleacă de-ndata
căci e şi-a lui iubită
dintotdeauna

şi-atunci… eu mă consolez
si las lucrurile in voia sortii
căci nu sunt eu soare
chiar dacă-n sinea mea tot scânteiez…