Citind mai-ieri un poem…
am aflat că există fiinţe
ce cheamă de peste ceruri
luceferi îndrăgostiţi !
(să le vină la fereastra visărilor
fie doar şi pentru-o clipă )

am citit asta în hrisoavele vremii
cum într-o stare de iubire sublimă
cea mai frumoasă fiinţă de pe pământ
cerşeşte o clipă de trăire specială
şi vrea un poem de dragoste sublimă
care să-i fie la inimă balsam
de fericită trăire 

………………………………………………………………….

trec acum toate simţămintele mele
pline de magie şi de iubire de neimaginat
dincolo de tot ce-nseamnă o trăire banală
(când tot aştept să-mi vină
din negura uitării a mea iubire !)
căci nici suspinul meu de dragoste
nu mai poate fi oprit
şi-i păcat ! că nici nu-i perceput în lumea mea
ca o tresărire de inimă durută

şi-atunci… ca şi o lunecare plină de dulci fiori
ca şi o apă lin trecătoare peste toate cele !
printre stâncile ascuţite de pe malurile vieţii
unde valuri de trăiri se sparg în spume de dulci simţiri
gândul meu însingurat nu mai poate să aştepte
şi se-ndreaptă coborând pe-o rază
ca şi-un luceafăr îndrăgostit
către fereastra unei mignone-
o zee preafrumoasă !
răsărită din splendori de vis
şi care vrea-n tot timpul un poem de dragoste

să-i luminez chipul şi surâsul cu-a mea iubire !



This entry was posted on 9/16/2014 12:12:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: