Parcă tot mai repede
lumea o ia razna de tot
căci nu se mai împacă frate cu frate
nici naţie cu naţie şi toate  se-ncâlcesc aiurea
de parcă totul se-adună-nvârtindu-se…
din ce în ce mai mult-ntr-o spirală năucitoare
şi se contopesc până la un punct…
ca la sfârşit de timp !

Doar eu prin mine sunt
un vagabond şi-un nebun frumos
sunt cel ce caută fericirea-n orice clipă
cel ce aprinde lumina unui vis
şi-n ochi cu scânteieri de iubire
sunt cel ce se-avântă
-nspre capătul visării…
în paşi de vals !

Caut acolo ieşirea din Întuneric…
şi-nnodări de gânduri
-ntruna-ncerc să le dezleg
întru cunoaşterea de sine


Pun mai-apoi toate-n şir 
legate-ntre ele cu speranţe de mai bine
şi unele peste altele aşez cu migală
de-mi fac trepte până la cer
ca să ating cu mâna veşnicia

Şi-apoi cu uimire să tot strig
Doamne chiar exişti !

Şi…nu ştiu ce I-aş mai zice !
………………………………………………………..
poate că I-aş cere ceva…
nu ! nu cred ! ci doar atât I-aş spune
mai lasă-mă să stau o clipă
la taifas cu Tine
şi să-mi spui cam cine sunt
şi ce planuri mai ai Tu cu mine 
până la sfârşit de timp !



This entry was posted on 9/25/2014 03:50:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: