Dacă buzele îţi sunt uscate
ţi se trage de la pofta unui sărut să ştii !
şi de la inima-nvăpăiată de dorul
unei trăiri mai altfel decât normalul
monoton de zi cu zi şi lipsit de magie

umezeşte-ţe buzele şi surâsul
cu picurii vii din roua prelinsă
-nspre sfârşitul nopţii…
de pe frunzele şi petalele
florii cu parfum de regina-nopţii

şi-ncepe să rosteşti cu lunecare lină
gând după gând şi dorinţe
cu evlavie şi cu şoapte
ca-ntr-o rugă spusă la vecernie
pentru-mplinirea de vise
şi cu incantaţii pentru alungarea
de spirite rele cheamă-ţi îngerii aproape

apoi deschide-ţi palmele şi-mpresoară
cu degete fine floarea trăirii sublime
(cea cu formă de inimă !)
cercând să primeşti cu drag în corolă
un gând de bine pentru tine
venindu-ţi asupra-ţi ca şi răspuns divin…
şi trăieşte-ţi intens clipa de fericire !
………………………………………………………………
căci între a fi şi a nu fi
viaţa nu-i decât o amăgire…
o clipă cât o secundă
o-ntrerupere de trăire dintr-o veşnicie
despre care nimeni nu poate povesti
despre ce şi cum…



This entry was posted on 9/07/2014 08:20:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: