Te-aşează cu delicateţe
-ntinsă mare pe-altarul iubirii
şi-n faţa şevaletului meu răsfirată
şi lasă toată visarea ta desfăcută
ca o corolă de petale să cuprindă în ea
gândurile mele şi razele soarelui…
şi-odată cu mine ridică braţele
-ntr-o arcuire superbă  

(tu către cerul de deasupra ta
mângâind licăriri de stele
eu către cerul de sub mine
ducându-ţi uşor între palmele visării
toată Lumina unui răsărit de poveste 

trecându-ţi-o mai-apoi pe sub pânza-nnoptării
tu să o cuprinzi-ntre degete fine
frumos arcuite cu multă graţie
trecând-o-nspre inimă !

iar eu aplecat asupra-ţi ca pentru-o rugă
-n genunchi la marginea splendorii tale
uimit de-aşa frumoasa primire !
să-mi  arunc cât colo toată-nsingurarea

surâzându-mi tot mai dulce 
să mă laşi să mă joc-apoi cu tine !
azvârlindu-ţi-ntr-o doară culori
peste toate minunile

din privirea ta-nseninată de frumuseţea soarelui
şi din sufletul tău învăpăiat de-a mea dragoste sublimă
aş vrea să văd răsărindu-ţi scânteieri
de dorinţe de trăiri păgâne…
ce se vor a fi-mplinite
de-ndată !

şi-atunci…mai aproape vino-mi dar
şi-n faţa şevaletului meu de maestru
lasă-ţi despletiri peste umeri să-ţi cadă
şi de peste surâs…ca şi o apă trecătoare !
toate mătăsurile fine 
lin să-ţi tot lunece

iar când penelul meu
va fi-ntr-o stare de visare prelungă
tu fură-mi şi-un sărut iubito !
………………………………………………………
şi-ntr-un târziu...
cuprins de frenezia trăirii
mai lasă-mă să-ţi pictez iubire
dintr-o zvâcnire de penel…
din toate cele voluptoase
fie doar şi-un sân !


This entry was posted on 9/03/2014 05:17:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: