Luna se joacă dintotdeauna
de-a v-aţi ascunselea cu soarele
dând ocol pământului…
ziua ,,invizibilă’’îmbrăcată cu mătasă albă
şi-i mai în tot timpul ascunsă

însă noaptea-i ca o zână
dezvelită de mătăsuri şi despletită…
când se hârjoneşte cu mine pe malul mării
până ce nisipul ne intră-n urechi
­în ochi pe buze lipindu-ni-se
(iar ei până şi-n surâs îi intră !)

apoi ne-aruncăm în valuri
şi-n spume ne spălăm 
ne jucăm în toată noaptea
rotindu-ne unul peste altul ameţind
ca-ntr-un carusel de dragoste
ori dându-ne de-a rostogolul…
până ce nisipul ne intră-n urechi
în ochi pe buze lipindu-ni-se
(iar ei până şi-n surâs îi intră !)

însă când soarele răsare
uneori mai înfocat şi mai hotărât
să o-mbrăţişeze luna se face nevăzută
şi-atrasă de pământ se-ascunde...după un timp
balansându-se când mai aproape când mai departe 
ca-ntr-un leagăn tot pendulând în stânga şi-n dreapta
când pe o parte când pe alta…
toată ziua nevăzută

dar misterioasă rămâne totuşi
pentru muritorii de rând (chiar şi pentru mine )
căci nu-şi arată decât o singură faţă-n tot timpul !
(în nicio noapte nu am văzut-o cum arată pe la spate 
şi tare-aş vrea să o surprind macar odata aplecată !)

însă uimeşte cu-ale ei mişcări de jucăuşă
toate divele din universuri
iar luceferilor uşuratici
le-nnoadă minţile…   


This entry was posted on 9/16/2014 04:47:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: