Soare falnic mai trec 
-ntr-o clipă doar din când în când 
într-un ocol de cercetare să văd 
ce şi cum se mai întâmplă pe centura de la ecuator
(să văd dacă nu cumva m-aşteaptă vreo…ispită !)
să văd de-acolo dacă se mai produc cutremure
pe drumul meu obişnuit… 
în lipsa mea !

după ce văd tot ce-mi place :))
trec de-ndată pe drumul meu 
desigur şi pe la Marea Neagră !
şi pe linia orizontului ei rotund
îmi arăt capul învăpăiat într-o stare
mai mult a visare decât a contemplare
căci pe malul înspumat al mării
zi de zi m-aşteaptă cu braţele deschise a iubire
o-ndrăgostită de Lumină !

şi-atunci gândul meu se-apleacă plin de sine
într-o reverenţă de zile mari şi salută acea Păsăre Măiastră !
ce îşi scaldă-n fiecare dimineaţă aripile
în spuma roşiatecă irizându-şi penele
şi genele…şi-apoi surâsul
încât poate mai-apoi să zboare cu uşurinţă
-ntre polii de expresii contrare ai pământului
(pe fâşia-n diagonală a cerului…cum altfel !)
pe unde şi eu-soare răsar sau apun
cu intensitate maximă-ncălzind 

toate cele... 
deodată cu el ,,păşind’’
ca şi de-un magnet mare fiind atrase ori respinse
balansându-se toate când pe deasupra cand pe dedesubt
mai mult sau mai putin in functie de...(!!!)

cum din centrul pământului curbându-i-se  liniile de zbor 
şi Pasărea măiastră cade uneori 
(toată-ntinsă mare de-atâta uimire ) 
peste nisipurile calde tocmai la ecuator
surâzându-mi ca si o…ispită ! 
când mai trec sa o revad
într-un ocol de cercetare
tot zabovindu-i ...
pentru-o clipă !


This entry was posted on 9/04/2014 01:45:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: