Când iubirea te fascinează
clipa acelei trăiri e plină de magie
şi îţi umple sufletul cu fericirea de-a fi !

acea stare te face mai bun şi mai senin
şi trebuie să rosteşti de-ndată cu eleganţă şi adevăr
că acea clipă ţi-e dată de Domnul
ca şi o mare minune pentru tine

însă trebuie să poţi şi tu să dăruieşti
din iubirea divină primită şi aproapelui
aproape toată sau măcar un pic
după cum ţi-e şi sufletul !
atât de bine şi de frumos să o-mparţi
încât să-nseninezi cu-ale tale dulci simţiri
orice fire ar primi-o de la tine

iubirea trebuie să fie mereu şoptită
silabisindu-i orice cuvânt spus
ca-ntr-un cântec (de leagăn )
de trecere-nspre visare…
cu incantaţii pline de vrajă
şi cu respirări întretăiate de emoţii
cum şi inima îţi bate ca nebuna
cu-o aritmie de necontrolat
când simţi cum te inundă dulcele-i fior

să spui că iubeşti doar aşa... ca şi o fantezie
nu-i decât o amăgire a sinei
ar fi ca şi o-mbrăţişare fără de atingere
ar fi ca şi o trăire  fără de simţiri suave
ar fi ca şi când ai afişa un surâs larg şi binevoitor
dar fără de sclipiri cu irizări de dragoste
care să provină din risipirea unui gând
de bine asupra-ţi ce te-a fascinat cu-a lui iubire
si s-a picurat în forma ta de suflet
ca o ploaie magică de steluţe

cu mult drag peste tot 
inundându-ti cu fiorul dulce al iubirii
orice particulă...şi-al tău suflet !



This entry was posted on 9/11/2014 01:13:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: