Nimicul acela sublim 
în care ,odată şi-odată  ,vrem să ne transformăm ,
după o lungă-nvârtire prin univers ,
de la un cer la altul trecând în sus sau în jos...
tot fremătându-ne existenţa 
şi ne mai suportând canoane de tot felul
(în funcţie de cum am fost de buni sau mai răi prin lumea asta !)
ne-atrage pentru-o-nlănţuire fantastică

mână-n mână ,ca-ntr-un vals ,
sa dănţuim fără să mai ştim
nici cum mai suntem …
(şi nici să mai simţim prin noi
vreo trecere de timp  !)
...................................................................................................
Acum simt şi eu
Nimicul  acela sublim …
şi-i aşa cum  L-am  visat dintotdeauna ;
conjurându-mă cu multă dragoste ,
învăluindu-mă ,cu mult dor ,
cu-n rotund sclipitor
şi sidefiu

acum , de soartă sărutat cu patimă ,
simt din ce în ce mai mult cum Nimicul mă tot cuprinde,
de la răsărit şi până la apus de Veşnicie,
cu toata iubirea Lui !

şi văd clar cum  îmi luceşte speranţa
de-a-i fi mereu iubire , pentru-o Veşnicie !,
si rotundului frumos şi lucitor în ochi
cu roş-aprins de dragoste...
din centrul Nimicului !
………………..…………………
………………………………….
Te-mpresor şi eu acum,
alături de tine fiind
întru Nemurire...
(integraţi impreuna în Absolut !)
trăindu-ne, clipă după clipă,
pana la sfarsire totul...
ca-ntr-un vis frumos !




Într-o fracţiune de secundă ,
căzând dintr-un zbor spiralat ,
(din al nouălea cer… 
din culmea fericirii , desigur !)
rotundului sclipitor format din toate punctele
ce-au mai rămas din tot zbuciumul meu
de accedere-nspre Absolut
i  se deschide o mare cale…
aceea de trecere-nspre centrul universului

(e calea de-a rămâne credincios întru Domnul 
bucurându-mă de toate cele divine
şi de cum El ştie să facă o lume !)

însă , eu-un adam prea păcătos,
odată intrat în edenul din centrul universului ,
mă tot combin , aşa-ntr-o doară ,
cu-o evă - maaaaare păcătoasă ca şi mine
şi venită parcă deodată cu mine
la-mplinire de destin !

(căzând… în contrasens venindu-mi
şi coborându-mi-se toată ,
ca la un semnn
peste mine risipindu-se  )

şi-atunci , intraţi deodată în eden,
fără să mai stăm pe gânduri ,
amândoi punem la cale tot felul de giumbuşlucuri…
învătaţi fiind ,cu astfel de lucruri ,
din trecerile noastre 
prin alte şi alte 
vremuri 
apuse

…………………………………………………………………..
mai-apoi , amandoi
(mânca-Ti-aş Doamne
toate merele cele mai bune
din edenul Tău ! )
ne luăm lumea-n cap
şi ne facem… în tot felul
de-atât de mult bine !
………………………………………………………………….
…………………………………………………………………..
Supărat peste poate de cele-ntamplate
Domnul se face foc si para deodată  şi ,
printr-o fulgerare fantastică , asa cum suntem ;
contopiţi , întru neascultare de El  ! , fiindu-ne ...
ne-azvârle cât colo...
expulzându-ne din paradis
care-ncotro
ducându-ne...
………………………………………………………………..
Acum , ca şi-un adam naiv ce sunt ,
m-avant  cu mare disperare prin tot universul , 
înălţându-mi şi coborându-mi gândul ,
cu-o viteză mai mare decât cea a luminii 
zburand...căutându-mi-ntruna
maaaarea păcătoasa ! 

aş da orice , Doamne,
(chiar şi Veşnicia promisă de Tine !)
de-ar fi ca eva ce-am avut-o candva
să mai facă şi mâine 
ghiduşii de tot felul 
numai cu mine...
contopindu-se !




Din Nemurire evadăm…
unde valsul pare fără de sfârşit
plictisiţi de-atât de multă fericire
şi de luciri multicolore
(însă fără de fiori !)
plictisiţi de-aceeaşi muzică celestă
şi de-atingerea fină şi caldă a nisipului
deodată ne amintim de cum am fost…
de zbuciumul de zi cu zi din alte vremuri
de truda pentru aflarea unui rost
şi a unui sens pentru-a fi
şi de toate  cele câte ne-au fost
întru mulţumirea de sine

neînţeleasă stare ne cuprinde
şi-n fiecare picătură de suflet
se-aprinde câte-un gând
prea nebun
de ducă…
…………………………………………………
ne desprindem unul de altul
şi din plutire ne prelingem uşor
fir cu fir şi strop cu strop
peste margini de cer

unul câte unul evadăm
atraşi fiind parcă de-un dor
de-o chemare...
…………………………………………………………
…………………………………………………………
cu ochii-nchişi mă rostogolesc
şi mă tot rotesc şi eu acum…
până ce simt cum în contra firii mele
mă-nvăluie o altfel de rostogolire-

o superbă arătare
cu negre luciri în ochi
cu gânduri păgâne preaplină
ispititor de frumoasă
(şi plină de fiori !)
evadată şi ea parcă din mrejele unui altfel de Nimic
plictisitor de monoton desigur !

la-ntâmpinare venindu-mi
din dorinţa de-a mă-mbrăţişa
şi-apoi…
Întuneric lacom de Lumină
(prelins din Ochiul Magic-
Alfa şi Omega tuturor existenţelor ) 
să tot curgă peste mine
până la contopire !

mai-apoi   
să fim iarăşi
ce-am mai fost …
şi numai iubire !




Maaaaare minune va fi să se-ntâmple 
când şi Marea Lucrare Divină
va fi aproape de final…
căci vom înţelege atunci cu toţii
de ce a avut un sens existenţa noastră
în această lume lăsată parcă ,,la voia-ntâmplării’’

un rost pentru toate frământările de zi cu zi
şi pentru toate canoanele impuse de Domnul
(întru Mântuirea sufletelor noastre !)
vom afla doar atunci…

când în al nouălea cer vom fi
vor ajunge acolo şi deodată cu noi
toate cele ce-au fost bune
existenţei noastre !

………………………………………………………………

firele de nisip din risipirile celeste
şi picurii vii ai sufletelor noastre mântuite
se vor aşeza pe cercuri concentrice…
irizând fantastic Universul 

pe margini de cer
se vor undui luciri alb-sidefii
ca-ntr-un sărut divin împresurând totul 
iar către centru vor pulsa picurii
cu nuanţe de roş-aprins de dragoste 

(cum şi-ntr-o gândire profundă
îţi vezi gândul adeseori
scăldându-se-n lumini de curcubeu…
fiind sărutat rotund şi din ce în ce mai strâns
pe măsură ce el se adânceşte
treaptă cu treaptă
-ntr-o visare hulpavă de sublim !)
………………………………………………………
………………………………………………………
toţi cei ce-am fost de-acelaşi fel
ne vom ţine-atunci de mâini
într-o plutire atemporală…
simţindu-ne pentru câteva clipe
nemuritori şi fericiţi
cum nu am  mai fost vreodată

însă cerul al nouălea
nu-i programat să ne mai încerce în vreun fel şi… 
aşa-ntr-o doară veşnicia se va sfârşi
şi-ntr-un final apoteotic
cu rotiri şi căderi fantastice
toate cercurile se vor aduna-ntr-o sferă
destinată contopirii cu o alta…
pentru a se (re)naşte alt Univers !





În toate câte sunt prin Univers
timpul rezolvă până la capăt orice transformare
şi nu se opreşte nici măcar să se mire de vreo minune
sacadat şi fără de-ncetare
aruncă-n clepsidră
clipele trecute

mândru de sine trece nepăsător pe lângă oameni
şi pe lângă trăiri-stări ce pot părea-ntr-un fel sublime
şi-ntotdeauna lasă-n urmă cele ce nu mai sunt
de prezentat într-o altă şi altă etapă
de accedere-nspre Absolut

(unde toate sunt aşa de fine şi perfect ordonate
puncte lin plutind până când
se-ntregeşte Nimicul 
şi-atunci…timpul  nu mai are niciun rol
el se opreşte şi misia lui se sfârşeşte ) 

mai-apoi priveşte mirat cum toate cad…
ca şi o ploaie de meteori  !
până când şi ultimul punct din tot Nimicul
liber învârtindu-se spiralat
(într-o fracţiune de secundă )
îşi ocupă ultimul loc
într-o magică sferă
super condensată
de deasupra Ochiului Magic
…………………………………………………….
acum îmi zvâcneşte-n tâmplă
un gând de-al meu zănatic rău
şi nerăbdător de-a cunoaşte
cum stau lucrurile
şi cum se-ntâmplă iubiri
şi-n opusul firii mele…
ar vrea să ştie !

într-un târziu
îl las liber să zboare…
cum din Ochiul Magic al Facerii lumilor
a ţâşnit şi timpul odată cu prima scânteie
(şi-n toate materializările şi manifestările
tic-tac-ul lui e permanent şi bate şi bate
ora exactă a Universului
ritmul trăirilor prin ceruri
şi ţine socoteala clipelor trecute
pentru fiecare formă de existenţă
până la sfârşire…)
……………………………………………………………….
………………………………………………………………..
ducă-se-ntr-acolo… de gând zălud
de-o vrea să piară să se tot ducă
hai-hui prin găuri negre
să lunece în vrie
şi cercuri concentrice din pulberi de stele
să se-nvârtă-n jurul lui
cum inelele pe braţele
unui jongleor

să-l poarte
prin toate spiralele
şi cotloanele celeste
fantasmele cu ochi sidefii
şi cele cu buze de surâsuri cărămizii
să-l rotească-n hore ameţitoare
chiar dacă o să leşine de-atâtea piruete
ducă-se-nvârtindu-se !
că n-am ce-i face
unui asemenea
gând…

(însă de prin toate cerurile de dincolo
îl rog şi eu să mi-adune
de s-ar mai întoarce !
pupici de la cadâne
toate cele bune de la zâne
şi-un surâs carmin de fee !
să mi-aducă-n grabă
de-ar mai vrea să-l folosesc
de-acum-nainte
în vreo gândire suavă…
de zile mari !)




Nu mi-e teamă de tine-nălucă
ispititoare-fee în ochi
cu luciri diamantine
şi nici de contopire…

ştiu că mă atragi
cu incantaţii de dragoste
cu nuri seducători de arătare mare
făcută ghem…gemând şi suspinând de-aşteptare…

sub Ochiul Magic al Universului tu m-aştepţi
prea plină numai de puncte supra-excitate
şi prea lacomă de-o integrare-n Absolut
cu mine- rotundul luminos
venind de deasupra Ochiului Magic…

deodată cu tine rotunjindu-mi venirea !
plin şi eu fiind de fiorii punctelor sublime
adunate din Nimicul
de deasupra-ţi

pulverizat 
de trecerea timpului mă tem
de risipirea rapidă a clipelor
căci toată contopirea
ar dura prea puţin…
şi cine ştie când Domnul
ne va-ngădui să ne mai întâlnim
odată cu strângerea
Ochiului Magic…
-ntr-un sărut divin !

topindu-ne dorul şi of-ul
(-ntr-o eclatare fantastică
şi-n rotiri ameţitoare)
de-ngemănare…
de noi
doi !
………………………………………………..
voi continua numai dacă-ţi plac
adevărurile despre Univers
spunându-ţi totul
despre integrări…
în Absolut !





Cu sufletul deschis
catre Lumina si Adevar
mă ridic deasupra
a tot ce-ţi poţi imagina tu omule
şi încerc să-ţi spun
din toate câte ştiu şi din tot ce văd
câte ceva despre cum ai fost cândva
şi cum vei mai fi şi mâine…

Nu-ţi cer nimic în schimb
nici măcar să te gândeşti
la câte vor urma de-acum-nainte…
să fii fericit-ntotdeauna
aş vrea să ştiu !

Îţi spun doar aşa-ntr-o doară…
ca să ştii că există un Loc Magic-Ochiul Domnului !-
Tor al facerii lumilor şi cerurilor cu toate stelele
Tor ce desparte întreg Universul
în două părţi simetrice
însă văzute-n oglindă…
(deci cu rotaţii inverse 
şi cu trăiri şi înfăţişări ,,anti’’-
în toate formele de existenţă şi de manifestări…
Tor ce  s-a format odată cu Marele Big Bang !
(El se roteşte către stânga în partea de sus 
şi către dreapta în partea de jos a Sa
şi se dilată până la maximum…
pornit fiind de la un Punct !
odată cu Universul !)

Cum poate exista aşa ceva
doar Domnul ştie !

De la Marele ,,Bummm’’
şi până acum totul se dilată-ntruna…
(şi-n sus şi-n jos faţă de Tor…la fel de mult)
cu viteza luminii se integrează toate-nspre sublim !
(ca şi  trăirea unei iubiri aflată-n extaz…)
până ce expansiunea va ajunge la maximum
şi din întreg Universul
(cu toate elementele-njumătăţite de ,,n’’ ori)
praf şi pulbere se va alege

Au mai rămas câteva clipe-secunde
pâna la perceperea-ntâmplării !
până cand se vor răci
planetele
şi sorii
şi…
din toate câte-au fost cândva
se va forma Nimicul=
puncte reprezentând pulverizarea Universului
şi-apoi…
în lipsa interacţiunilor
în lipsa rotaţiilor
şi cu timpul universal ajuns la zero…
Nimicul va fi totul !

Iar punctele din partea de sus
cele aflate întru Lumină !
se vor aduna într-un mare Proton Pozitiv
(peste partea concavă de deasupra Torului)
si din cealaltă jumătate de Univers
toate punctele aflate întru ,,Întuneric’’ !
se vor aduna într-un mare Proton ,,Negativ''
(sub partea concavă de jos a Torului )

Doar cele-ntru Domnul
vor mai reuşi să se adune !

Acolo în Ochiul Magic
se vor aduna toate punctele
după o cale lungă şi grea
nă ce se va fi cernut binele de rău !
(cum neghina din grâu )
……………………………………………………………….
Nici nu trebuie să fii trist \ ă
de-aşă-ntâmplare !
căci aşa se-ntâmplă-ntotdeauna
când se ajunge la extaz
de trăire
de iubire…
rămân doar cele sublime !
……………………………………………………………….
……………………………………………………………..
Voi continua…să-ţi spun omule
cum cele două sfere de Protoni(materie şi antimaterie !)
se vor contopi=Implozia Universului
eliberându-se instantaneu o mare Energie=
Facerea Universului
şi-apoi… da capo-ntotdeauna va mai fi 
un alt şi un alt Big Bang =
Perpetuum mobile !





Ca-ntr-un vis
frumos înaripat
şi cuprins de-un dor nebun de ducă
gândul meu se-nalţă cât mai sus…
până la cerul de deasupra-mi
se-ntinde şi se tot lăţeşte

sclipitor de rotund
străpunge bariere energetice
şi eclatează întunericul universului
ca şi un maaaare fuior luminos 
(orbind până şi ochiul de trecere-nspre eden !)
şi se tot duce
se tot duce…

parcă-i atras nebuneşte
de amintiri frumoase din altfel de lumi
sau poate-i sedus irezistibil
de-un gând pereche de fee
(telepatic sugerându-i arătarea
o urgentă teleportare
pentru-o gândire…
în doi !)
………………………………………………………
cu atingere fină
şi cu degete tremurânde
îl simt mai-apoi cum deschide poarta zânei
şi-l văd trecând falnic dincolo…
învăluit fiind cu o altfel de Lumină
şi cu aureolă pe cap
din steluţe sidefii
grăbit îmi pare
să-şi adâncească-n neştire
tot dorul pentru-o altfel de simţire
într-o formă de exprimare sublimă
cu gândul pereche dănţuind…
nemaiştiind de sine !
………………………………………………………….
……………………………………………………………
şi-l las în voia sorţii…
de mi s-ar întoarce-ntregit !
născându-se dintr-o astfel de contopire
de gânduri înstelate
o idee prea frumoasă
despre cum se poate gânguri mai altfel
(luîand tot ce e mai bun
dintr-o gândire…
în doi !)





îmi adâncesc tot mai mult
-nspre toate iubirile mele
inspirând parfumul unor trăiri sublime
şi respirând  aerul de-mplinire…
întru Lumină şi Adevăr 

-ntotdeauna !
câte-mi vor mai fi aievea clipele de trăire
voi căuta să aflu ce-i fericirea… 
în toate câte ele-mi sunt !

şi privirea-mi tot voi adânci
să văd cât îmi vor fi de sublime
şi cât pot ele să se desfăşoare
aşa de frumoase
şi-n toată splendoarea lor…
prin tot cerul meu de visare
-ntotdeauna !

(ca şi balerine
în piruete
de-nălţare
-nspre Absolut !)

înfăşurând în volute ample
şi acolade frumos rotunjite
ori între paranteze pătrate
sau între paranteze rotunde…
un mare fuior de Lumină -
gândul meu flămând
de frumos…
şi de dragoste !