Fără să-ţi fiu,
ştiu că mă urăşti…

şi gândul meu cel mai rău ,
deşi ar fi şi cel mai bun !
tot timpul mă-ncearcă
să-ţi fiu un mare killer…
de sentimente
ucigător !

dar, al meu suflet ,
(cel mai bun din lume !)
nu mă lasă nicio clipă
să te văd suferind…
şi-n hohote de plâns,
amestecate cu surâs,
plângându-mi !

însă,pentru-a ta linişte,
învăluită-n mult fior,
ţi-aduc în dar a mea inimă...
mare cât o mare iubire
şi mult prea nebună...
de prea mult dor
de tine !

(toată sfâşiată 
de-atâta lipsa de tine !
bătându-mi aiurea ritmul stărilor,
când iubirea-ţi imi tot cântă
un cânt îmbietor...
doar pentru
mine !)

şi te rog să faci ,cum tu
vei şti mai bine,iubire,
ca să mi-o repari...
de prea multă
dragoste
de tine!





In zi de sărbătoare,
la trecerea dintre ani…!
de-ai vrea să mă primeşti,
ţi-aş veni de-ndată
şi cu mare mirare
­înspre tine aş porni,
de-aş şti că tot timpul
mi te-ai dărui…

(cu alai de serafimi…
îmbrăcat de gală ;cu frac stacojiu,
cu joben moviu şi cu botine aurii…
cu mult drag ţi-aş fi oaspte…
cu mare fală !)

iar tu ,iubire, să m-aştepţi
­în fapt de seară surâzându-mi…
când, eu ,păşindu-ţi falnic
dincolo de praguri…
te-aş invita la un tango !
şi-n acorduri« criminale » ,
tu să-mi fii o mare
cuprindere !

apoi,către miezul nopţii,
să mă tot plimbi prin salon,
uimindu-ma cu splendori...
şi-amândoi să ne ospătăm,
golind galon după galon,
cu picuri de fericire
până dimineaţa...
si să ne-mbătăm…!



………………..
fără să mai ştim 
cum să ne…
cântăm !






Dintotdeauna
tu ştii că-mi eşti Lumina divina 
ce-mi vine mereu dinspre răsărit…
de noi doi !

apărută mai ­întâi
din freamăt de gânduri
dintr-un labirint de căutări
ca şi-o mare sclipire
de speranţă !

(văzându-te ca o Iluminare de mine
şi visarea-mi orbitoare… !)

şi-a fost ca tu să-mi vii
ca şi zână…
şi-apoi evă-ntruchipată
în toată splendoarea-ţi
scăldându-mi-te-n priviri
toată şi-aievea...
ca si femeie!

când eu ca un adam sfios
m-am coborât asupra-ţi
veşnic zăbovindu-ţi
ca să te prind mereu de mână
şi-amândoi să ne-mplinim
toate cele ne-mplinite
din ancestrale
trăiri !

şi-acum îmi eşti
o mare stea călăuzitoare !
şi cer de visare-mi vei fi
de la răsărit şi până la apus
de noi doi…
şi totdeauna
o frumoasa
si mare
iubire!




Tu frumoasă morăriţă
să nu fii prea tristă…
când morişca ta
de visuri
magice
pusă-n mişcare de zbaturi
şi nefolosită-ndeajuns de mult
a-nceput să scârţâie…

(şi face tot mereu
ţac-ţaaaac-ţac-ţaaaac…
timpul îngânând !
şi-adesea şchiopătând ...)

căci se vrea unsă !
iar tu să-mi deschizi
larg şi repede
ecluzele-ţi mari
şi pe cele mici…
şi să mă chemi  

şi-atunci eu îţi voi veni
de-ndată !

şi din amonte
cu şuvoi de gânduri
îţi voi turna ­în sacadate ritmuri
esenţe cu parfum
de iubiri
până când toată morişca
ţi-o voi inunda !

iar rugina
ţi se va prelinge
dusă-nvârtindu-se
către estuar…

……………………..
în vâltoare 
toată
turnată !





Te-aştept să-mi vii mereu
şi timpul îmi trece greu
numărând clipe pierdute
fără de tine cernute…

­însă aşa cum mi-ai promis
de-atâtea ori
şi-n vis !
şi chiar cu strigăte stinse…
şi adieri cu fiori ninse
venindu-mi deseori
de-aiurea !
tu neiubito-ndeajuns 
vino-mi chiar şi miercurea…
când eu ţin post !!! 
cât mai aproape
să-mi fii cu rost!

şi mereu prea uns
cu miere şi lapte
şi de dor pătruns
să-ţi fiu tot dulce cuprins
de la răsărit de vis
şi până la asfinţit
ca şi-un gând ascuns…
şi de vâltoare-nghiţit
în a ta mare
de visare
…………………….
(de multă prea iubire
şi-ndeajuns de mult 
pentru-o mare trăire
cu prea mult
tumult
să-ţi fiu…!)
…………………………………………………………




De te-aş invita
şi-ai vrea să-mi vii
să ne jucăm după colind
de-a v-aţi ascunselea
şi să ne furăm jucării
unul altuia zâmbind
ca doi copii…
ce-ai zice
tu iubire !?

Apoi la gura sobei încinsă
să ne jucăm un joc în doi
în rostogol de patimi noi
peste nisipuri calde şi fine
şi cu lumina stinsă
să ne turnăm fiori
despre ninsori...
si soapte

si mai târziu 
in noapte
sub lampadar cărămiziu…
să facem multe împărţiri
la-ntâmplare schimbând
şi numărător
şi numitor…
cant tu 
cand eu

egal la amândoi
să ne tot socotim
in nestire rapoarte
despre simţiri…
.............................
aşa cum
doar noi doi
ştim!


…………………………………………………..




Dor  scrijelit,
cu multă delicateţe,
pe bruma de pe geam,
cu semne de dragoste
şi legat pe la mijloc
cu fundiţe colorate
iar pe cap cu fes roşu
ca si Moş Crăciun,
îţi tot desenez de zor,
la fereastra-ţi magică
de la dormitor…
cu-n deget de fior !

şi-aştept ,cu nerăbdare,
ca tu,iubire,să-mi deschizi 
ca să te colind frumos
şi daruri multe
să-ţi ofer !

dar tu nu-l vezi…
şi gândul de tine
mi se face idee mare
şi se vrea mai mare
şi tot creşte…
şi mă văd 
bătându-ţi nebuneşte
în fereastră…
până când ţi-o sparg !

buimac de-aşa-ntâmplare,
mă trezesc din vis
şi gândul tot mă-ndeamnă
ca să-ţi vin degrabă
şi să ţi-aduc
un geam...
ca dar!

…………………
şi-apoi să repar,
cu multă migală,
a ta fereastră… !








Prea naiv,
în sinea mea,
mă văd trecând,
ca un vis mult aşteptat …
şi cu-al meu cal nărăvaş,
printre albi nămeţi…
în galop zburând semeţi
câtre tărâmul cu minuni
al zânei mele din poveşti !

Dar, inima-mi bate cu putere,
când porţi de palat mi se deschid….
şi când ea-mi face semn cu ochiul
ca să-i vin cât mai aproape

Ah,de m-ar primi să o colind…
i-aş depăna ,uşor ,câte-un dor
şi-n soba-ncinsă de fior
i-aş arunca ,rând pe rând,
din tolba-mi plină de iubire,
câte-un gând de voie bună
ca să ne fie cald şi bine !

Si ,peste noapte de i-aş sta…
cerşindu-i multe clipe de iubire
i-aş rămâne, de m-ar vrea,
preschimbat într-un frumos coşar
(ca să-i întregesc norocul...
şi să mă tot cheme… !)
să-i curăţ de zgură soba
şi de funingine
tot hornul !





Înspre poarta visării
pe unde toate gândurile mele
s-au tot dus…
(spre-o lume de vis !)
şi-au crescut mult…
binecuvântate cu blândeţe
şi scăldate-n Lumină !
frânturi de gânduri mi se-adună
şi se vor repede scrise,
frumos conturate
şi chiar iubite,
ca şi-altădată !

Acum,aş tot duce
­­înspre magica-mi tiparniţă
un gând încă nescris…
ce m-agasează-ntruna
cu-a sa nerăbdare
şi-mi cere Lumină !

L-aş zvârli acolo,aşa,­
într-o doară,în aşteptare…
de-ar fi să piară!
într-o cupă de culegere,
ca pe-un necuvânt…
şi-i chiar anost !
spre-a-i fi alese
slovele-ncâlcite

Si ,cu-n deget fin,
o prea frumoasă zeţăriţă
să le-aşeze pe-o coloană…
cu multă delicateţe,
sclipitoare să fie toate,
ca licuricii magici
din cuvintele
dintr-o idee…
de iubire!







Un gând alb de vis
mi se-ntoarce răsfrânt
cu clinchet de clopoţel…
sunând a clipocit de colind
şi-i prea frumos nins
cu fulgi de te iubesc
pe margini de surâs !

îl privesc uimit
cum mi se cerne
şi-l primesc cu drag
pe palma stângă…

(ca să-mi fie mai aproape de inimă !)

apoi îl aşez întins frumos
mare cât o iubire mare
pe pânza-mi de visare
şi-i dau şi-o sărutare
de bun venit…
…………………..
şi cu-n te iubesc
îl tot alint…
de tot !





Te colind…din nou !
şi-n pas vioi lunec către tine,
când ţi se face firea de visare
şi cerul ţi se lasă de-nnoptare !
cu ochii-nchişi visând
şi cu sufletul ningând
a iubire şi-a cântare…
­­înspre tine,
iubire!
­

Si,cu fiecare clipă,
ecou de gând aştept
să-mi bată la fereastră
şi-atunci,pe urme de gând,
când , în sinea-ţi frumoasă,
visu-mi va dănţui hai-hui
şi-ţi va fulgui zglobiu ,
am să-ţi vin şi eu…
şi tu să m-aştepţi...

Sa-ti vin,iară şi iară,
cu-n cânt de dor
şi cu dulce fior
de colind...
magic!








Mi-ai surâs angelic
şi-n acorduri suave
dragoste mi-ai promis…
când mi te-ai nins !

Mi-ar fi fost de-ajuns
doar un singur fulg
să-l laşi să mă colinde…
însă tu îţi cerni pătimaşă
toată iubirea
şi ninsoare grea se lasă
peste mine

Şi tot cerul mi-i alb
şi-s tot troienit…
prea frumos
de tine !






Ca un falnic prinţ
ţi-aş veni de sărbători
într-o sanie cu tălpi aurii…
frumos împodobită cu clopoţel
şi cu eşarfe viu colorate
cu-n mândru cal…aproape zburând
şi tandru nechezând…
ca-n poveşti
lunecând în slalom uriaş
printre dune de ninsori
şi magice trecători !

cu inima bătându-mi tare
de emoţie puternică
şi cu sfială-n glas
cu gându-mi prea jucăuş…
aş veni să te colind !

şi nins de tot a iubire 
un cântec suav
ţi-aş murmura
de mi-ai surâde prinţesă!
şi dacă-mi promiţi că
la miez de noapte
când magia-i maximă
tu-mi vei săruta uitucă
tot gândul…
(precum o brânduşă-nfocată 
de prea multe doruri
şi dulci fioruri…
ce-şi sărută
ramul !)

şi că ne vom juca
de-a v-aţi ascunselea
in toate noptile
amăndoi !








De-ai vrea să ştii
cine-mi dă foc gândului…
ah…ţie, iscoditorule !
îţi spun îndată,
din ochi lacrimand iubirea...
că, aceea-i Luna-năluca,
păgâna frumos despletită
şi cu picuri de dragoste picurând
peste petale de nuri ­în floare…

Aceea ce ştie-ntotdeauna
să-mi citească toate gândurile,
toate dorinţele-mi ce se vor împlinite
şi-i frumoasa poveştilor mele !
ce-mi răsare uimitoare
odată cu adâncirea visului meu
înspre cunoaşterea totală
a sinei mele !


Dar ,ţie iubire,
odată cu pasul făcut de tine
peste-nnoptarea de mine,
peste sinele-ţi de visare…
ca o iubire sublimă răsărindu-mi,
îţi spun că simt ,tot mai mult,
cum î­mi mângâi trecutul…
când şi tu mi te-arăţi toată
şi unică…goală-goluţă…
învăluită-n mister
şi pătimaşă
(ca si Luna ...!)

Ah,şi cât de mult aş vrea
să-mi fii chiar tu
acea păgână…
şi,puţin câte puţin,
tot mai mult
prea iubită !
 ……………………………………..


însă...ştiu că mi-ai surâde... !




Fără de rost,
de la răsăritul soarelui
şi până la sângeriul apusului,
visul mi-l tot adâncesc
şi-ncerc să-nlătur vălul
ce acoperă uitarea-ţi
de mine

Mereu rătăcind
prin văi cu splendori
şi prin cotloane cu dulci fiori
şi chiar până când nodul timpului
(de la mâna stângă… !)
îmi arată cât de mare a fost noaptea
şi toată-mi visarea

Şi peste cer cu stele…
cuprins de ape,
încerc să aflu zâna-uimirea
ce mi-a-nflăcărat inima,gândurile…!
dar tu,iubire, îmi spui întruna ;
că, dacă vreau să-i văd frumuseţea,
să-ţi vin ,când răsare luna…

Că, dacă vreau şi-o-mbrăţişare,
să-ţi vin cu toată dragostea
pe margini de ape vii,
când a ta lună,
frumos răsfrântă
peste conturu-mi de vis,
în iubire-i cuprinsă…
şi-n spume roşiatece de-apus
ţi se tot scăldă!

Dar,în toate ce-mi spui,
eu trebuie să cred,
frumos visând…
zâna-mi răsărind,
la nesfârşit !?
………………………………………………..







Zadarnic gându-mi rătăcesc
prin labirint de visare
şi-ncerc să te găsesc
oglindită,despletită…
scăldându-te-n mare
şi dulce-nfiorată
de picuri !
......................................................................
Degeaba îmi tot spui
şi-ncerci să mă convingi,iubire,
că-ntr-o zi şi Soarele va-ntâlni Luna-
frumoasa ce se oglindeşte-n ape
preschimbată-n zână…
căci el, ştiu prea bine,
când se lasă uşor apus
peste buzele nopţii,
o tot aşteaptă ,cateva clipe,
să apară...

Dar ea ,şireata, îl pândeşte,
de-abia ivită...
pe sub geana de maluri
şi nici în ochi de apă
nu-şi arată argintul
şi-atunci Soarele ,de ciudă,
se-adânceşte în tainele nopţii si mai tare
şi se rostogoleşte peste prundiş de mare
vrând să o surprindă   
în a ei splendoare

Insă,pentru că visu-i rotund,nu-i aşa !
tocmai când el se grăbeşte să răsară,
Luna se risipeşte...
şi plina de mister
se ascunde...
iara !

……………………………………......................
si,uite-aşa,tot răsărind şi apunând,
Soarele îşi va pierde speranţa,ca şi mine,
de-a mai descâlci vreodată
tainele şi frumuseţea Lunii…!








Tu să taci,iubire,
şi să nu-mi spui nimic…
căci eu nu  te mai vreau !
tot visând la Nemurire,
când voi ajunge la capătul puterii,
doar atunci,tu sa-mi cânţi…
un cânt de dragoste
scris cu rune
a mirare !

şi,din aprope în aproape,singur
voi căuta şi-un pic de Lumină…
să-mi fie de-ajuns pentru-o veşnicie !
şi toate gândurile-mi ostenite
mi le voi hrăni cu iubirea ta sublima
pe care-o voi afla la-ntâmplare…
uite-aşa…pur si simplu,
la-ntâmplare !

de-a gata întinsă de tine
pe palme de dor
şi-nflăcărată…
dulce-amăruie
de-atâta aşteptare,
când şi gândurile-mi,
prea hulpave,
vor renaşte…






Toate ţi le văd
mult prea frumoase
şi au parfum de iubire,
privindu-te aşa…
cu puţin interes !

dar,din prea mult
fior de dor,
când gândul meu nescris
stă gata să iasă la lumină
şi ,ca un zălud, ţi-l azvârl­
la-ntâmplare…în abisul visării
el se tot duce-nvârtindu-se…
atras de fantasme
prea jucăuşe,
spre nefiinţă !

dacă nu m-aş propti de maluri,
în vâltoarea-ţi adâncă m-aş tot pierde…
şi aş trece prin cercuri  concentrice
năucit de focul gândurilor noastre
şi istovit de zbaterea mare…
(de-mplinire a dorinţelor
dintre noi
doi !)