Lucire cu chip de zână
venindu-mi aproape de peste ceruri
când zeii îi induplec să mi te-arate !
aş vrea să-ţi fac o rostire sublimă

aş vrea să cred că zicerile mele
un pic mieroase şi cu-aromă de flori de tei
un pic fantastice şi stropite cu steluţe
în nuanţe de curcubeu
au cuprinse-n ele şi raze de soare
din care-şi poate-mpleti frumoasă cunună
orice copilă ce-aleargă despletită şi jucăuşă
prin lanul cu maci
şi fiorii piciorului fin de-alintătură oacheşă
udat de roua dimineţii…
(când visul cu Feţi-frumoşi
ce l-au avut în toiul nopţii
ajunge să le fie prea cu tărie...
şi le-nfierbântă visarea !)

şi mai cred că pofta de-a-ţi spune totul deodată
despre câte-n lună şi câte-n stele !
îmi creşte tot mai mult cu fiecare silabă scrisă
cu fiecare poem rostit...poate că la porţile visării tale
o s-ajung vreodată frumoaso !

cu mierea din cuvintelor mele
să îndulcesc toate zicerile tale
şi cu-arome de flori de tei
să parfumăm aşternuturi de mătasă fină
de pe-altarul sublim al iubirii noastre

iar visarea-ţi de Feţi-frumoşi
să mă cuprindă cu tandreţe
în îmbrăţişare prelungă…
doar pe mine !
………………………………………………………………
(până la roua de dimineaţă
când piciorul fin de jucăuşă
ţi se tot scaldă…cu nesaţ
tot atingându-mi fiorul…!)





Mai scriind câte-un poem
cu trăiri din lumi nemaivăzute
mai rostind câte-o-ntâmplare stranie
cu peniţa muiată-n esenţe de gânduri
şi mai ales cu mare ştaif de vino-ncoace…
de mi se-nfierbântă gândurile !

(când  ochii mi-i ţin închişi
şi mă las dus departe…
iar cu vis prelung mă tot adâncesc
în visare lărgită de senzaţii tari…)

şi-atunci văd cum o Lucire superbă
îmi tot face semn cu ochiul privindu-mă galeş
tocmai din Ursa-Mare ! ca să-i vin cât mai aproape  
şi pe loc îmi scânteiază un gând nebun de tot a mirare 
ca şi vrăjit de-o trăire cu  patimi păgâne !
de mă-ndeamnă să tot fug…

(să-mi las deoparte toate cele pământeşti
şi peste cerul plin de splendori divine
să fac paşi către Nemurire !)

în ochiul magic cu luciri de-argint
ce-mi licăreşte de peste ceruri
să-mi scald toate dorinţele…
lăsându-i peste marginile cu pleoape suav răsfrânte
cu pietre strălucinde a dragoste
şi fin şlefuite de doruri multe
un surâs de-apropiere magică

(iar peste buzele-i mierii
cum n-a mai văzut această arătare !
să-i picur o esenţă dulce-amăruie de necuvânt…
de-abia prelinsa a rostire…în fugă de paşi vioi
de gând năuc şi-n ritm de du-te-vino fantastic !)

frământându-mi gândul mereu
cu toată plăcerea scrierii !
până ce Nemurirea-mi  rece şi cu altfel de simţiri
va-nţelege că eu am făcut cu rost
toată această mare lucrare
tocmai ca ea-frumoasa-mi din Ursa-Mare
să poată veni în lumea mea
……………………………………………………………………
peste pământuri calde !
să ne trăim iubirea aşa cum eu aş vrea
fie şi pentru-un timp limitat
să ne fim... cu-adevărat !




Mai am un gând
năzdrăvan se pare !
se ridică-n prag de visare
cu pretenţii de-a fi pus în operă
într-o altfel de Lumină
cu mare pompă !

îl scap adesea ,,din mână’’
în lunecare lină-nspre rostire
tocmai când ajunge aproape-aproape…
de-a-şi vedea în ochi împlinirea
numai bun de-a fi-n măsură
să fie scris ori citit cu străşnicie

chiar şi-acum mi-e plecat hai-hui
petrecut dincolo de-nchipuire
şi dus de capul lui !
atras în vortex de fantezii
redus fiind la un simplu necuvânt !
ce se risipeşte literă cu literă
în tot hăul de visare

învârtindu-se năuc
până ce... nici eu nu mai ştiu
cum îl scap mereu  ,,din mână’’
şi-l tot las dus către pierzanie...
ca şi-al nimănui

însă-l revăd de fiecare data
pus în operă destul de bine !
fără să mai ştiu cum se face posibilă
toată această scriere…
a unui gând năzdrăvan
şi aiurit de tot !




Visând la toate cele divine
şi la toate câte ţi le-am spus cândva…
trimis-am mai-ieri cuvinte suave
în zbor frumos de  păpădii !
să vină către tine

le-am trecut dincolo de-nchipuire
în rotocol de  curtoazie şi le vedeam cum
te-mpresurau cu multă dragoste
ţi-au scris-apoi iubirea-mi
peste toate cerurile
cum doar în vis se mai pot vedea sclipiri !

aştept acum răspuns
să-mi vină ca o ploaie magică
şi să-mi picure-n suflet ecouri
despre cum mai eşti şi cât de mult îmi eşti
poate-aş vrea să mi te ştiu mai aproape de-o-mplinire
căci din toate gândurile-mi adun esenţe de necuvinte
şi-aştept să-ţi fac o rostire sublimă
................................................................................................................................
(cu bună creştere de gând
să te port la braţ în paşi de vals
iat tu să-mi surâzi mai frumoasă
şi mai dulce…
ca mai-nainte ! )
  




Privesc cu uimire cum
în ochi de simţire deosebită
rămâne întipărită ca şi impresie artistică
o secvenţă de trăire stranie…
din lumea celor fără de cuvinte !

văd în lumina mărită a pupilei mele
uimirea când degetul ei fin face poză
cercând să arate o mare-ntâmplare…
cum se tot urcă pas cu pas şi cu multă gingăşie
pe fir înalt de nalbă
libelule ce se-ntâlnesc la o şuetă…

povestindu-şi una alteia
despre fâlfâit de aripi străvezii
peste splendori şi peste minuni
sau despre acuplarea lor…
ori despre zboruri în tandem de simţiri !
(poate spunându-şi cu şoapte de-amor
despre-a lor mare iubire
pentru florile roz-albe de rujalină
sau despre mângâierea razelor de soare ! )

dar nimeni nu va şti vreodată
despre ce şi cum…se-ntâmplă toate
la fel cum şi oamenii sunt orbiţi mereu
când se tot adâncesc
în trăiri divine
si nici nu mai stiu
pe unde merg !






Nu se ştie ce poate fi dincolo de noi
poate fi o altfel de Lumină
o fi un altfel de-ntuneric
sau ‘'n'’ lumi…
cu altfel de trăiri !

un lucru e cert că
cele presupuse a fi pe-acolo
le simţim de-ndată ce gândul
îl lăsăm purtat în voia sorţii

am simţit şi eu
când într-o noapte de mai
(ademenit de visare…cu parfum de lăcrămioare
cu lunecare lină-nspre absolut de fericire )
am luat de braţ iubirea-mi
şi-am vrut să aflăm despre câte-n lună şi câte-n stele
şi gândurilor noastre hulpave de senzaţii tari
le-am lăsat frâu liber să zboare

(dar văd ca şi-acuma cum sinea-mi de visare
îmi tot arată calea…iar eu o duc de mână…
când nici nu mai ştim pe unde mergem ! )

însă de-ndată ce visul s-a sfârşit
dintr-o stare de extaz de sine
ne-am revenit câte-un pic
iar cuvintele au fost prea puţine
şi de toate nu mai ştim…

…………………………………………………………………….
(dar tot exersăm…
însă nicio visare nu-i ca alta
iar visul e-ntotdeauna altfel…
şi nici nu ştim să povestim
despre ce şi cum se-ntâmplă... ! )





Căutând sublimul
peste toate câte-ţi stau în cale
răscolind şi prin ascunzişuri
(de la-nceput de idee
şi până la scrierea ei pe o coală…)
poate fi o exersare în gând

a necuvintelor cernute…apoi legate
între ele cu liniuţe şi cu puncte în capăt
şi ”căciuliţe’’azvârlite la-ntâmplare peste litere
modelate în aşa fel încât să curgă lin
prin trecerea ideii către Lumină

şi-atunci în toată această foială
de-a pune în operă o zicere
trebuie folosită şi o piatră filozofală
rotundă şi-naltă...cât două cuprinderi de palme
până la gulerul răsfrânt al trăirii la maximă simţire
pentru ca toate cele rostite să fie pline de esenţă
şi pe loc transformate într-o mare iubire-
de aur mai spun si eu !
cu multe carate şi durabilă
până la capăt de drum
de căutări …

tot scriind-apoi şi scrijelind
în tot timpul rămas de rostit !
toate cuvintele de iubire
şi pietrele filozofale
până la adânc de sine 
tot căutând…
sublimul !





With the fragrance of flowers
and aroma of feelings
I had listening to a feast a invited love
and we all sang
a himnitizand

then I picked up a thought
to the rank of King crowned
putting her head on the splendours
of my dreams all gathered

now I have a hug and loves me
and a sweet kiss lips
and fascinates when she smiles at me
and I do sign with your hand
come closer to it

to feel the hum of thought
and heart rhythm and shout like
a mad love with whispers
of love and self loving
received-and all for the thoughts
so thought crowned
and sublime





Cu parfum de primăvară
şi cu dulceaţă de cireşe-amărui
cu-arome nebune de toate cele…
chemându-mi sinea pentru-o visare-n doi !
ne-am tot povestit despre câte-n stele
şi i-am tot cântat despre iubire
(…pe loc hipnotizând-o…)

Mi-am ridicat-apoi un gând
la rang de cap încununat !
cu splendori adunate din toate visurile
şi din toate atingerile-mi de sublim

În braţele ei acum se-alintă năzdrăvanul
mai făcându-i galeş cu ochiul drept
îndreptat către visare
mai cu prelingere de esenţă
de iubire pe margini de pleoape
(de-i lucesc obrajii şi-s roşii de fâstâceală…
când şi ea-mi face semn cu mâna
să-i vin cat mai aproape )

Ca să-i simtă gândului
zvâcnirile tâmplei
şi tic-tacul inimii
cerşindu-i din toată măreţia lui
o rostire de bun-venit…
(cu murmur de şoapte de-amor !)
la o asemenea ceremonie
de-ncununare cu nobleţe
a unui gând
sublim !





se poate face-atunci 
cand toate-ndemnurile 
pentru-o rostire fara de pacate dispar...
duse peste culmile-nnoptarii

pentru ca ea şi el să-şi rostească
iubirea cât se poate de bine
şi cand semnele de-mperechere de note
puse-n arpegii pentr-un duet de cântare
pot face ca sinele sa-şi încoarde arcuşul de vis
peste violina din suflet a sinei
sau cand vocea lui de bariton se suprapune
peste vocea ei de soprană perfect
lasand strigătele de uimire 
sa se-auda printre randuri

(ca si când în visare 
gândurile cele mai bune ale ei
şi necuvintele-i nerostite încă
se confundă cu-ale sinelui
andante şi allegro şi da capo şi-apoi viceversa
până devin complementare !
întregind trăiri de demult visate  )

si-atunci chiar şi dorinţele ce se vor împlinite
se pot scrie toate mult mai bine
dacă filele sunt făcute sul
ori partiturile sunt împăturite
ca la un tambur ce-nregistrează cutremure
pozitionat pe verticala timpului

cand peniţa de scriere poate să lase
urme adânci de trecere şi de freamăt
rând după rând
unduire după unduire
din toate...
si de la un capăt la altul scrijelind 
toate literele ori notele
cu deosebită delicateţe !






Poate fi un miracol
să vezi cum îţi răsare norocul
din abisul visării cu ochi lăcrămat de dor
şi cu flori de iubire la reverul răsfrânt…
înalt şi frumos ca un prinţ
şi preaplin de fior !

de-aşa-ntâmplare nici nu mai ştii
de ce şi la cine surâzi !
lăsându-ţi larg deschise braţele
cercând să-l cuprinzi tot deodată
(să fie doar pentru tine răsfăţ
fără de limite şi totodată
mângâiere a iubire…)

cu ochii-nchişi te vezi
cum împleteşti cu deget fin
rază cu rază făcând magic fuior
ca să-ţi umple sufletul cu Lumină

şi cânţi de uimire !
dar cuvintele nu-şi mai găsesc silabe
iar toată rostirea ţi se-ngână fără de noimă
cu sunetele-auzite din freamăt de toate
până ce vocea ţi se pierde-n şoapte…

şi-atunci te laşi luată-n braţe
de prinţul răsărit din sângeriul visării
şi dusă peste toate-nălţările
de miracol uimită
îţi rosteşti iubirea doar în gând…

şi laşi necuvintele să se rupă-n figuri
cu stil ori fără de stil !
litere după litere
silabe după silabe
într-o fluidă scriere
de impresii
şi de senzaţii
de trăire…
magică !




Adevărul trebuie spus oricand
cu tărie şi cu multă convingere
iar cuvintele scrise apăsat
ca să fie bine conturate
în orice ochi de citire !
şi-ntipărite adânc în memorii

altfel rostirile ori scrierile
făcute cu jumătăţi de măsură
vor fi-ntotdeauna percepute
ca fiind fără de noimă…
şi chiar subconştientul te va avertiza
că nu ai avut nici curaj şi nici vână…
şi vei avea coşmaruri în tot timpul !

(cum că pietrele de visare
îţi macină gândurile şi le tot cern...
de la un capăt la altul
ca să curăţe din ele neghina
ca mai-apoi tu să ai puterea
de-a pune în lumină adevărul absolut ! )

căci altfel…
în faţa sinei de confruntare
până şi necuvintele ţi se vor rupe
literă cu literă
silabă cu silabă
dacă rostirea şi scrierea
nu-ţi vor fi pe de-a-ntregul adevărate
şi-ntotdeauna cernute…
şi mieroase !




Iubit în taină
ca un făt-frumos
trecut prin genunea de-nnoptare
acum răsare falnic cu flori la pălărie
din cununa iubirii luate
un mândru Soare

cu lumină mare între pleoape de ochi
încet clipocindu-şi razele-mpleticite
îi lasă nopţii pe margini
picuri de roş-aprins
şi-arome nebune
de visare

(se ridica apoi încet…
mai frângându-şi câte-o rază
printre malurile de ape
mai cu sclipiri roşiatece prelinse
de jur-mprejuru-i rotund
în alint de-nălţare !)

şi din focul magic vălurit
se desprinde şi zboară ca gândul
tot mai sus dus…până peste culmi !
apoi se coboară pe sub ceruri înstelate
să afle şi prin galaxii răspuns
la toate câte-ar vrea să ştie…
de când s-a convins că iubirea
e mai dulce dincolo de amurg
şi că toată visarea-i cu rost
doar în toiul nopţii
în genune apus…
………………………………………………………………………………..
şi uneori în zori…
când visul se-nfiripă iarăşi
şi visarea-i surâde tot mai dulce !





Gândesc să aflu Nemurirea
şi tot timpul privesc... cu interes !
prin fereastra albă şi rotundă a nopţii
pe unde gândul îmi zboară departe
înspre toate câte mi le-aş dori
şi cu jind mă uit către luciri

cu smerenie cer Domnului cu insistenţă
(din prea multă rugă de sihastru
şi din prea multă-nălţare de gând
rostit în taină şi-n penitenţă…)
să pot vedea cât mai de-aproape
toate câte-mi vor răsări în cale
şi să pot să le ating 

însă deodată se face o mare minune !
şi văd cum se deschid toate cerurile
văd cum se umple de roş-aprins
tot rotundul  de vis al nopţii 
fantastic scânteind pe margini
puţin câte puţin a iubire 

până când o zână se iveşte…
şi-n faţa gândului meu sfios
se-nclină frumos a rostire
cerându-mi cu glas mieros
să-i pun pe frunte o cunună
împletită cu raze de soare
(şi-n palmele-i fine de minune
picuri cu luciri de mărgăritare)

Doamne m-aş lăsa cuprins de vrajă
şi i-aş tot cânta o serenadă
(frumoasei cu rochie albă de mătasă
şi cu trenă de stele în urmă de visare...!)
cu alai de serafimi şi cu menestreli
aş duce-o cu toată dragostea
întisă mare pe-altarul iubirii

apoi aş face-o să-mi cânte
despre toate cele divine şi câte-n stele
în fiecare noapte tot întorcând
clipele de iubire petrecute-mpreună
pe toate părţile posibile cercând
să atingem sublimul trăirii
până la sfârşire…de vis
………………………………………………………………………………
în genunchi făcând plecăciuni
şi mulţumind mereu ţie Domne
pentru-o asemenea-mplinire de rugă !





În fiecare dimineaţă
cu sunete de harfa şi cânt de violină
când toate cele pământeşti 
de-abia încep să prindă viaţă
frumoasa ivită din lună se coboară…
se scaldă alene în spumă
de apa ne-nceputa

pe maluri cu nisipuri aurii
îsi plimbă uşor piciorul fin
urmând contur de inimă
şi de dor
si cu fior 
îsi tot piaptănă-apoi 
toate splendorile printre degete

(atunci Soarele se-nflăcărează
ridicănd uşor de peste cer
voalul cu luciri de stele
şi la fereastra rotundă a nopţii
i se furişează printre gene
frumoasei despletite )

i se-aşează-n leagăn de visare
peste toate cele... şi îşi alintă visul
în stropii de apă ne-ncepută
prelinsă zânei peste pleoape de visare

până când arătarea cea frumoasă
se risipeşte cate-un pic
şi dispare…
să privească iar printre stele
peste-o altă-nnoptare de sine !
să vadă şi să cheme în a ei cale
luceafărul frumos al dimineţii

…………………………………………………………………….
să-i vină iarăsi cu gând de-amor
odată cu un nou răsărit de soare !





Di notte
ombra densa
lentamente espulso
come una nebbia in lontanantza
il vento portava
spinto dalle crescenti scompare sole

Luce diffusa dolce
accarezza le palpebre
si apre il mio
facile
come un bocciolo di fiore
due palle magiche

Mi zveglio nel buio
e paralizante
e immerso nella luce
dati di agente
sorridendo per non sapere chi
voglio sapere su di me

Provo a cancellare dalla mia mente
brutti sogni strano
nata di notte
di pensieri presi
e sentire che ogni giorno
come e le cose invisibili
ancora meno obsolete
o durante la notte rinnovata
mi incanta ancora

Come una fascino
luce mi attrae
e finestra basculante
la mia anima
e ricevere
miracolo stupito
un’altra alba





At night I spend time
trying to find out where the spell
you put on fire any heart
when the divine sounds fantastic
and glitz are trickling
from the starry sky

and splashes of shining light
of milky way flowing
rhythm of the celo and violin
or allegro andante
until I close my eyes
and think of me doing great wonder about
how many are all in the stars

but the amazement I transpoze into a fairytale
and I guess all I belong
to when the world

so take my hand
and fairy on after the Middle
the most beautiful heavens over
what I do with the eye
all the way from the Big Dipper

then I would let her spell to bore through
all the ins and outs of heaven
to see what mysteries may hide
under the veil of a fine silk
so beloved beauty