Mă trec adeseori
cu totul lăsat dus…
prin vâltori de-ncercări
şi prin canoane de neînchipuit
cercând să aflu din eter
frecvenţa sufletului tău
şi-apoi să-ţi tot rezonez
cu ochii-nchişi visând
(la câte poţi să-mi fii
şi
cum nu prea ţi-aş fi…!)
jucându-ne prin univers
de-a
v-aţi ascunselea după stele
şi
şotronul peste pietrele
din
Calea Lactee
şi tot visez…
şi te văd trecând adeseori
pe deasupra-mi zburând
ca
o Lumină !
şi tot cerul de-nnoptare
mi se face zi deodată
orbit de-atâta alb strălucitor !
când tu mă prinzi de mână
frumoasă ca o zână
surâzându-mi
toată...
cu iubire !
0 comentarii: