Ce poate fi mai frumos
decât un cântec de iubire
aproape şoptit de-o zeie…
când
ea îşi spală splendorile
cu spume-aurii adâncită-n marea
de iubire până la glezna visării
cum să nu o iubeşti
când vezi o asa gingăşie...
si cum îşi aruncă-n zări şi lumii
cu toate-nsemnele cereşti
a ei iubire pentru frumos !
departe de mine gândul
de
a nu-i fi mereu ca o mângâiere !
şi
m-apropii cu multă smerenie
prin spatele visării sale
furişându-mă…
(ca un hoţoman de frumuseţi
să-i văd şi să-i simt aplecarea
pentru-o rostire sublimă de gând)
cu-n
ochi privindu-i despletirea
înspre cele lumeşti şi cu-n ochi întredeschis
să-i
caut prin toată visarea şi să-i dezleg…
izvorul
de unde să-i tot curgă
dragostea cu dulci fiori
pentru sublim !
0 comentarii: