Mi-e dor de-o-nflorire frumoasă
la capăt de vis să am un trandafir
şi să-mi încarc plămânii
respirându-i cu nesaţ
parfumul suav
apoi să mă-mbăt de fericire
însă tot aşteptând…
de-atâta arşiţă ce m-a cuprins
şi marea de iubire îmi dă acum în clocot !
iar lipsa de ploaie magică
îmi cam dă frisoane
când văd că şi petalele dorului
mi se ofilesc…
însă mai caut ca să ştiu
pe unde ţii ascunsă Doamne
cheia izvorului de fericire
şi-a-nfloririi!
şi calc săltând uşor
cu tălpile-aproape arse…
peste pietre colţuroase şi-ncinse
şi mâlul dintre ele îmi năclăieşte
trecerea înspre locul tainei
însă cu greu păsesc peste treptele
dintre malurile visării urcand
(ori coborând…nu ştiu precis...
depinde si de starea de moment a sinei !)
depinde si de starea de moment a sinei !)
de parcă ceva mă ţine
să nu ajung la timp
ca
să-i dezleg baierele…
(făcându-l să ţâşnească din uitare !)
să-mi tot curgă
peste tot ce sunt
apoi să mă inunde
cu fericire
înflorindu-mi visul !
0 comentarii: