Până
să atingi cu mâna cerul
şi să mângâi toate cele divine,
mai sunt multe trepte de suit
pe scara timpului
şi trebuiesc
descoperite cu multă fineţe…
rulând,de fiecare dată, cu-n du-te-vino balansat,
dinspre un ieri anost plecând
şi-nspre un azi senin venind…
până la o spălare deplină de toate cele rele
a tot ce-nseamnă visul magic…
(cu o răsfrângere prelungă
a învelişului ce-i ascunde vena
ce poartă germenii unei renaşteri de sine
către adânc de visare !)
şi gradaţiile unei trăiri fantastice
sunt de la-nceput de cale ,să ştii !,
când trecerea-nspre-nalt se face lent…
văzând ,cu ochii-nchişi ,
mai andante ori mai allegro !
după cum ţi-e voia şi crezul !
fiecare pas de drum
până la tumult,
(şi delir cu murmur de şoapte…)
când simţi cu adevărat
că drumul nu se mai termina-odată
ca să poţi să-ţi strigi cu toată-ncordarea ,
din tot ce-a fost să-ţi fie şi-ai pătimit !
toată dragostea
rugând, într-un final, cerul
să te binecuvânteze cu-o ploaie magică
de iubire şi de sfârşire…
iar tu , iubire , să vrei
să simţi atingerea de sublim
cu patos,-ntotdeauna…
……………………………………………………………………………
trecându-mă şi pe mine,
cu toate apele curgând,
înspre absolut de sine
şi de magie divină !
0 comentarii: