Dintr-un început,
de la răsărit de vis…
de la primii paşi prin lume,
trecând prin toate fazele lunii,
prin toate vâltorile universului
si prin toate canoanele
impuse existenţei,
întotdeauna
,,a fi ’’
l-am
simţit cu intensitate maximă
şi,-n stările de bine, ar trebui
să ne
lumineze gândurile !
(când toate cele bune ne-ncântă
şi-ale noastre priviri se-ntâlnesc
fulgerându-ne toate simţămintele…!)
trăindu-ne clipele de fericire la maxim
dar, acel ,,a nu fi’’, să ştii,
(aici e secretul unei existenţe sublime !!!)
trebuie să-nsemne, mereu,
doar dulcele fior al clipelor de iubire
ce vine la sfârşit…
când ,după un prestissimo magnific ,
violinele
noastre din suflete
îşi suprapun sunetele
într-un confinalis
apoteotic
şi-atunci, de ce să ne-ntrebăm…
0 comentarii: