Mi-aş dori să exersez
cu-o
mândră visătoare
un
joc sublim despre-nălţarea gândului
până la ceruri să ne tot ducem
eu întru cunoaşterea sinei
ea ca o măiastră
ajutându-mi urcarea…
în tot timpul !
Coborârea din înalturi
să ne fie lină
şi fără durerea revenirii
înspre cele lumeşti
La ieşirea din genunea visării
cu
drag să o tot aştept
cu gându-nlăcrămat a dorinţă
şi-a plăcere
să mă prindă iarăşi în mreje…
Dar nu ca o obsesie-absurdă
sau ca vreo dezaxare de gând !
căci el trebuie să pivoteze
ca şi uns
apăsând bolta cerului
până la revărsarea fiorului
unui joc sublim
şi până la extazul
de după sfârşirea
de sine…
0 comentarii: